Iar mi-am facut blogul foarte personal. De fapt am renuntat la scris in caiete si agende si am trecut la word si apoi transfer pe blog.
Cu toate astea nu ma prea intereseaza. Nu citeste prea multa lume. Si apoi e pentru mine.
Intotdeauna a fost pentru mine.
Autoanaliza. E inspaimantator cat de mult eu exista in toate astea…

Nu cred in dragoste. M-a lovit gandul asta. Dar m-a lovit tare.
Imi doresc sa cred, vreau sa cred, dar nu cred. Cred ca sunt atee in ce priveste dragostea.
Adica admit existenta ei, doar ca nu in viata mea.
As vrea sa o gasesc si sa ma infrupt si eu din placerile si nebunia ce le provoaca, doar ca se pare ca nu reusim sa ne sincroniza si ne ratam mereu in ultima secunda.
Imi inchipui cum ar fi, cum s-ar intampla. Dar se pare ca nu reusesc sa gasesc nici un scenariu.
Nothing fits.
Fac pasiuni nebune, dar au un termen de garantie foarte bine definit. De obicei expira in doua saptamani. Nu trec dincolo de o anumita granita.
Raman pasiuni. Extrag inspiratia, si perspectivele noi ce le aduc in viata mea, and then it vanishes.
Fie le gasesc eu defecte, fie lor le place de fapt de altcineva. Fie efectiv …nu ne gasim.
Sunt cinica cand e vorba de barbati, si a fost dur sa aud spunand tare pe cineva ca eu nu cred in barbati si nu am crezut niciodata.
Dar as vrea sa cred. Dar e ca si cu Mos Craciun.
Exista sau nu exista?
Unii cred altii nu.
Unii cred si au parte de ea. Altii nu cred si au parte de ea.
Si tot asa.
Dar cred in Dumnezeu.
Maybe he can perform a miracle.