puncte,puncte, ca si cum nu spun niciodata totul.
mereu loc de interpretare si mai mult.
am destul.
dar nu e de ajuns.
de ce? te-ai intreba.
pentru ca am vrut totul.
sufar de depresie. destul de crunta. probabil a doua ca intensitate din viata mea.
din prima am iesit cu greu.
din asta inca mai am pana la capat...dar ma uit in jur pentru ca e interesant.
e interesant sa vad in ce am crezut pana acum, ce impresie am lasat celorlalti, cum m-am amagit eu pe mine, si cum din incapatanare mi-am dorit orice, numai ce am avut nevoie nu.
ei bine, dar dragoste ti-ai dorit mereu...si...?
e adevarat, mi-am dorit-o.
exact asa cum musulmanii isi doresc sa vada mecca.
ideea e ca multi isi doresc, au posibilitatea sa mearga, dar nu o fac niciodata.
ca daca ar merge la mecca, apoi care ar mai fi scopul lor in viata?
la fel si eu...si daca ar fi fost cineva, acel barbat inalt, mai in varsta decat mine, puternic si sensibil care sa aiba grija de mine, pe care il tot visez eu cu o constanta indoielnica, atunci ce ar mai fi fost dupa?
si acum ce?
acum sunt nevoita sa traiesc si atat.
mai mult chiar, imi place. ma simt bine, si iubesc locul asta.
il iubesc dimineata cu zgomote de inceput, estompate de "stai sa ma trezesc" si aer racoros,
il iubesc la amiaza cu forfota de rigoare si cu fie stropi usori de ploaie si cer ascuns de nori, fie cu soare zglobiu si multe flori si verde.
il iubesc mai ales seara, in tihna, cand ma intorc acasa si miroase a mancare pe strazi si te gandesti cu placere cum o sa te tolanesti pe canapea...
e exact ce am avut, si am nevoie.
dar e greu sa realizez asta, si mi se pare putin, pentru ca ani de zile, sau mai bine zis toata viata mea, am vrut totul si mai mult decat atat, am crezut ca mi se cuvine totul.
ohhhh, poor little fool. you cannot handle, everything.
nu imi trebuie totul. la ce bun? ar fi prea mult. si ce e prea mult, strica.
sa fim ceea ce trebuie sa fim, nu inseamna superman.
sa faci orice vrei si iti doresti, nu inseamna sa fii actor si sa urci everestul la propriu.
sa fii tu inseamna sa iti bei cafeaua cu un strop de lamaie, pentru ca asa iti place, si sa inveti limba franceza pentru ca asta iti doresti.
imprumutam inconstient, si spre nenorocirea noastra, vise efemere, si dorinte stupide.
credem ca vrem bani multi si sa aratam nemaipomenit.
multa dragoste, si mult sex.
si alergam...si nu stam sa gustam fericirea decat o clipa in fuga noastra spre mai mult si altceva.
da fericirea poate dura.
cat de mult vrei tu, daca te opresti sa o pastrezi, sa o prinzi, sa o admiri, sa o cunosti...
sunt in mijloc de depresie, pentru ca mi-am dorit atat de multe, si am cerut de la mine ce nu isi avea rostul...am pus pe sufletul meu o povara de nedescris.
povara de a nu fi niciodata multumit, de a alerga mereu, si de a nu gusta din fericire niciodata.
am 27 ani si am trecut prin multe.
ultima isprava a fost sa imi fac bagajul si sa ma mut in londra.
de data asta cerul m-a oprit. a spus Enough!
marți, 27 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
Un vis candva,ca s-ar putea sa plamadeasca stropi de viata.
Zambete si ganduri razlete, mici fiinte in universuri singulare.
Teorii si nopti pierdute, milenii si eter consumat pentru a alunga singuratatea si a indeplini ceva ce se voia a exista.
A incercat si i-a iesit oceanul si pamantul, apa, aer, foc, viata...
Apoi s-a impartit pe el.
S-a rupt bucati infime de dragoste,pasiune,ura si nebunie si tot ce alcatuia, acel ceva pentru care nu am inventat cuvant.
Nimic nu poate descrie ce simti cand te uiti in adanc. Cand te gandesti la el si apoi te simti pe tine. Te gandesti si il simti.
Te regasesc iar si iar. Te las, te pierd in colturi ingropate adanc intr-un suflet imens.
Si te redescopar cand ma ratacesc,cand dorul de tine e durere fizica,cand imi lipsesti atat de mult ca totul e tristete si neant.
Hristos va invia.
Hristos a inviat in mine!
Zambete si ganduri razlete, mici fiinte in universuri singulare.
Teorii si nopti pierdute, milenii si eter consumat pentru a alunga singuratatea si a indeplini ceva ce se voia a exista.
A incercat si i-a iesit oceanul si pamantul, apa, aer, foc, viata...
Apoi s-a impartit pe el.
S-a rupt bucati infime de dragoste,pasiune,ura si nebunie si tot ce alcatuia, acel ceva pentru care nu am inventat cuvant.
Nimic nu poate descrie ce simti cand te uiti in adanc. Cand te gandesti la el si apoi te simti pe tine. Te gandesti si il simti.
Te regasesc iar si iar. Te las, te pierd in colturi ingropate adanc intr-un suflet imens.
Si te redescopar cand ma ratacesc,cand dorul de tine e durere fizica,cand imi lipsesti atat de mult ca totul e tristete si neant.
Hristos va invia.
Hristos a inviat in mine!
Si-a eliberat mintea ce ne cuprinde pe toti.
A eliberat-o si ne-a alungat,ne-a dat deoparte pentru ca a uitat de el.
E obosit de spatiu si nemarginire, si e nauc de ingust si micime.
E confuz de cum s-a ajuns aici. Se simte vinovat cumva, a incercat sa ne educe asa cum ar fi trebuit, si totusi...
Pentru El nu exista scapare. Responsabilitatea trebuie asumata si nu poate spune ca a facut tot ce-a putut.
Si plange, cu lacrimi mici si dese, ce ard ca dragostea.
Iubeste. Ne iubeste nemarginit. Si suntem slabiciune pentru El.
Pentru ca toata durerea si neputinta noastra alcatuieste durerea si deznadejdea lui.
El e acolo si priveste cu ochii tristi si umerii lasati. Totul e departe.
Ia Doamne o pauza si hai sa te tin in brate.
A eliberat-o si ne-a alungat,ne-a dat deoparte pentru ca a uitat de el.
E obosit de spatiu si nemarginire, si e nauc de ingust si micime.
E confuz de cum s-a ajuns aici. Se simte vinovat cumva, a incercat sa ne educe asa cum ar fi trebuit, si totusi...
Pentru El nu exista scapare. Responsabilitatea trebuie asumata si nu poate spune ca a facut tot ce-a putut.
Si plange, cu lacrimi mici si dese, ce ard ca dragostea.
Iubeste. Ne iubeste nemarginit. Si suntem slabiciune pentru El.
Pentru ca toata durerea si neputinta noastra alcatuieste durerea si deznadejdea lui.
El e acolo si priveste cu ochii tristi si umerii lasati. Totul e departe.
Ia Doamne o pauza si hai sa te tin in brate.
Un brad langa o carare ingusta.
Un trunchi gros si radacini adanci.
Ramuri cu ace parfumate, pline de praf de soare.
Racoare,umezeala si tandrete de vant.
Asprime de viata si anotimpuri ce trec,
Mereu la fel si totusi altfel,
Cu clipe ce dispar in neant pana si pentru el.
S-a asezat si Dumnezeu la umbra lui,
In drum spre nicaieri si oriunde,
Acolo unde se ascunde cand lumea uita.
Doar bradul stie si mai afla,
Secrete ce se vreau aflate,
Secrete pentru viata vie si nu cu suflete pustii.
Un trunchi gros si radacini adanci.
Ramuri cu ace parfumate, pline de praf de soare.
Racoare,umezeala si tandrete de vant.
Asprime de viata si anotimpuri ce trec,
Mereu la fel si totusi altfel,
Cu clipe ce dispar in neant pana si pentru el.
S-a asezat si Dumnezeu la umbra lui,
In drum spre nicaieri si oriunde,
Acolo unde se ascunde cand lumea uita.
Doar bradul stie si mai afla,
Secrete ce se vreau aflate,
Secrete pentru viata vie si nu cu suflete pustii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)