ma gandeam zilele trecute...
momentul in care te gandesti ca nu...asa ceva nu se intampla...nu ti se poate intampla...
ceva atat de aiurea ce iti da senzatii atat de idioate incat la un moment dat te intrebi in exact care clipa, numarul trei sau patru vor incepe sa iti creasca urechi de magar?
eventual sa incepi si sa ragi...
am experimentat in seara asta... iar...pentru ultima data.
vineri, 30 octombrie 2009
in fundal se aude un scartait de usa din lemn masiv, care se inchide usor...
stii ca se inchide...e atmosfera incarcata si aerul nu mai circula prin atatea cotloane...e si el cumva deodata ingradit....e mai putin spatiu...
se inchide usa usor si in penumbra se vede o mana firava care mangaie usor lemnul, parca cu un soi de regret...
capul plecat si parul ce acopera fata usor trista...
stia ca va veni clipa asta...stia dinainte ca nu va fi nimic, ba chiar iau trecut prin minte atat de clar...
dar a alungat totul...
cu un zgomot surd usa e inchisa intr-un final.
cat va ramane iar asa nu se stie...ceva timp va trece pana aerul va colinda iar liber.
hmmmm...
stii ca se inchide...e atmosfera incarcata si aerul nu mai circula prin atatea cotloane...e si el cumva deodata ingradit....e mai putin spatiu...
se inchide usa usor si in penumbra se vede o mana firava care mangaie usor lemnul, parca cu un soi de regret...
capul plecat si parul ce acopera fata usor trista...
stia ca va veni clipa asta...stia dinainte ca nu va fi nimic, ba chiar iau trecut prin minte atat de clar...
dar a alungat totul...
cu un zgomot surd usa e inchisa intr-un final.
cat va ramane iar asa nu se stie...ceva timp va trece pana aerul va colinda iar liber.
hmmmm...
miercuri, 28 octombrie 2009
nu poti renunta usor atunci cand cineva e in viata ta.
nu conteaza ce rol joaca ci doar cat de important e.
orbitezi in jurul fiintei ce te inspira...si uiti de tine.
uiti de cat de mult muncesti.
uiti de oboseala.
uiti de absenta plimbarilor si uiti ca nu ai mai fost in locul preferat de mult timp.
apoi il vezi cum adoarme chiar langa tine.
cu toate ca tu ai fi vrut sa faci la fel un minut mai devreme dar ai crezut ca nu se cade.
uiti ca trebuie sa te privesti in fiecare zi si chiar sa te vezi pe tine si nu ceea ce ai vrea el sa vada.
si pana da o raceala crunta peste tine, nu iti aduci aminte.
apoi te constientizezi.
si iti dai seama ca te-ai neglijat.
tre sa ma tratez :)
nu conteaza ce rol joaca ci doar cat de important e.
orbitezi in jurul fiintei ce te inspira...si uiti de tine.
uiti de cat de mult muncesti.
uiti de oboseala.
uiti de absenta plimbarilor si uiti ca nu ai mai fost in locul preferat de mult timp.
apoi il vezi cum adoarme chiar langa tine.
cu toate ca tu ai fi vrut sa faci la fel un minut mai devreme dar ai crezut ca nu se cade.
uiti ca trebuie sa te privesti in fiecare zi si chiar sa te vezi pe tine si nu ceea ce ai vrea el sa vada.
si pana da o raceala crunta peste tine, nu iti aduci aminte.
apoi te constientizezi.
si iti dai seama ca te-ai neglijat.
tre sa ma tratez :)
uneori...
uneori te simti crappy
uneori te simti inspirat
uneori te simti nelinistit
uneori te simti gelos
uneori te simti stupid
uneori simti ca viata te depaseste
uneori te simti in stare de orice
uneori te simti ratacit
uneori te simti ca si cum ar fi prima data
uneori lumea e altfel
uneori deschizi ochii
uneori observi
uneori incerci alte unghiuri
uneori soarele straluceste
uneori totul orbiteaza in jurul tau
uneori universul comploteaza
uneori iubesti
uneori iti doresti sa iubesti
uneori nu se intampla nimic
uneori sau de multe ori ai vrea altceva
uneori sau de cele mai multe ori ai vrea sa fii altcineva
uneori realizezi ca sa fii tu e cel mai nimerit
si nu doar uneori iti dai seama ce miracol e intreaga ta viata.
uneori te simti inspirat
uneori te simti nelinistit
uneori te simti gelos
uneori te simti stupid
uneori simti ca viata te depaseste
uneori te simti in stare de orice
uneori te simti ratacit
uneori te simti ca si cum ar fi prima data
uneori lumea e altfel
uneori deschizi ochii
uneori observi
uneori incerci alte unghiuri
uneori soarele straluceste
uneori totul orbiteaza in jurul tau
uneori universul comploteaza
uneori iubesti
uneori iti doresti sa iubesti
uneori nu se intampla nimic
uneori sau de multe ori ai vrea altceva
uneori sau de cele mai multe ori ai vrea sa fii altcineva
uneori realizezi ca sa fii tu e cel mai nimerit
si nu doar uneori iti dai seama ce miracol e intreaga ta viata.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
marți, 6 octombrie 2009
Atingi o stare de bine si te bucuri de ea. Nu te intrebi de unde vine sau cum ai ajuns sa o traiesti. Privesti copacii, frunzele ruginite prematur, hainele cu maneca lunga… privesti toamna de fapt.
Si apoi iti aduci aminte. Toamna e pentru suflet anotimp de meditatie. Anotimp in care privesti in jurul tau cu un zambet usor si persistent pe buze. Adulmeci aerul si simti miros usor de ploaie razgandita. Apoi mai privesti ultimele palcuri de flori din parc si culorile ce stii ca numai vara le mai pastreaza cateva zile pentru prietena cea draga, toamna.
Citesc despre Van Gogh. Privesc cu dragoste minute in sir miniaturile ce infatiseaza tablourile lui raspandite in toata lumea.
De ce cu dragoste? Cu ani in urma am citit biografia lui. Am regasit in nelinistile si cautarile lui o parte din ale mele. Neputinta de nu avea ceea ce consideri a fi cel mai important. Dragoste. Intelegere si apreciere putina. Si atunci m-am indragostit. L-am luat in sufletul meu. Amintirea lui. Numele. Picturile ce le-am vazut doar in tomuri ce ne invata despre arta. Si da azi spun ca este pictorul meu preferat.
Si cand voi merge in Amsterdam voi merge cu motiv principal sa ma bucur de muzeul Van Gogh.
Dar pentru ca e toamna poate, m-am trezit cautand cu infrigurare raftul numit arta. Si apoi am inceput sa rasfoiesc cartile putine despre diversi pictori. Am mai gasit un Taschen despre Titian. Dar simt o pofta de nepotolit. Vreau sa stiu mai multe.
Si iar mi-am adus aminte ca biblioteca din parc, cea ce e la jumatate de ora de mine are mai multe carti. Dar vreau si poezie. Sa citesc. Sa savurez si sa visez. Sa imi rasfat simturile si sa imi incant spiritul.
Si apoi iti aduci aminte. Toamna e pentru suflet anotimp de meditatie. Anotimp in care privesti in jurul tau cu un zambet usor si persistent pe buze. Adulmeci aerul si simti miros usor de ploaie razgandita. Apoi mai privesti ultimele palcuri de flori din parc si culorile ce stii ca numai vara le mai pastreaza cateva zile pentru prietena cea draga, toamna.
Citesc despre Van Gogh. Privesc cu dragoste minute in sir miniaturile ce infatiseaza tablourile lui raspandite in toata lumea.
De ce cu dragoste? Cu ani in urma am citit biografia lui. Am regasit in nelinistile si cautarile lui o parte din ale mele. Neputinta de nu avea ceea ce consideri a fi cel mai important. Dragoste. Intelegere si apreciere putina. Si atunci m-am indragostit. L-am luat in sufletul meu. Amintirea lui. Numele. Picturile ce le-am vazut doar in tomuri ce ne invata despre arta. Si da azi spun ca este pictorul meu preferat.
Si cand voi merge in Amsterdam voi merge cu motiv principal sa ma bucur de muzeul Van Gogh.
Dar pentru ca e toamna poate, m-am trezit cautand cu infrigurare raftul numit arta. Si apoi am inceput sa rasfoiesc cartile putine despre diversi pictori. Am mai gasit un Taschen despre Titian. Dar simt o pofta de nepotolit. Vreau sa stiu mai multe.
Si iar mi-am adus aminte ca biblioteca din parc, cea ce e la jumatate de ora de mine are mai multe carti. Dar vreau si poezie. Sa citesc. Sa savurez si sa visez. Sa imi rasfat simturile si sa imi incant spiritul.
cum a inceput...
Am alunecat usor. Fara sa imi dau seama. Nu visez. Nu dorm. Mananc, dar nu mai are nimic gust.
I aud vocea, merg aiurea, doar voi da peste el. Dar…
Dar nu e… nu e ceea ce astept, ceea ce imi doresc. E drept ca poti gasi ceea ce vrei acolo unde te astepti mai putin, dar nu e…
The story of the S scarf…
Am avut o zi minunata. O zi la sfarsitul careia imi simteam sufletul ca doare. De ce? Pentru ca sunt lucruri care vin in exemplar unic.
Sunt intamplari, sunt clipe ce le petreci cu o singura persoana, intr-un singur loc, si doar o data.
E totul atat de intens si atat de altfel incat te consuma total.
Am dormit adanc. Nici nu cred ca m-am intors pe partea cealalta.
Nu am mai fost de mult atat de obosita. Acea oboseala care te face sa adormi si apoi te simti extraordinar de odihnit si linistit.
Am hoinarit o zi intreaga. A plouat, a fost soare, ne-a fost foame, ne-a fost sete. Am ras, am povestit, si m-a tinut de mana.
O mare de oameni si cea mai aglomerata strada dintr-o capitala europeana. Eu alba, el cafea cu lapte. Eu 27 curand, el 23.
Eu libera, el savurand fiecare moment. Nu stie cat va mai ramane in Londra. Deja e vorba de zile, asa ca nu spune nu la nimic.
M-a tinut de mana, sa nu ma piarda. Mi-a spus ca acum sunt langa el, si daca intoarce privirea sunt la un kilometru departare. Asa ca m-a tinut de mana. Ma tinea in spatele lui cand treceam strada, si nu de putine ori m-am izbit de el in graba mea vesnica si neatenta. Era ca un scut.
Ametita de cat de bine era. Uitasem cum e sa fii protejata de un barbat.
Sa te trateze ca pe ceva firav si sensibil. S-a mirat de degetele mele subtiri si pielea mea fina.
Cumva la un moment dat fiecare om din viata mea are tendinta sa ma protejeze intr-un fel sau altul.
Ela duce la paroxism asta, uitandu-se mereu in urma, si obligandu-ma sa merg in fata ei, apoi luandu-ma de mana cand trecem strada.
Oamenii ma hranesc, se uita la mine si se mira, unii ma asculta, altii ma privesc, unii isi doresc sa ma vada fericita, altii au vazut candva stralucirea din ochii mei ce apare uneori si isi doresc sa o mai vada.
Ieri am fost fericita. Ieri mi-am dat seama ca sunt cea mai norocoasa. Ieri am realizat ca nu ma voi inchide niciodata, ca nu voi renunta la oameni, ca voi iubi mereu in mii de moduri, si pentru diverse perioade, ca voi cunoaste oameni, povesti, suflete si la nesfarsit pe mine.
Voi continua sa ascult, sa zambesc, sa vorbesc, sa ma mir, sa cunosc.
Azi sunt aici, maine in alta parte.
Acum stiu ce vreau. Stiam si inainte. Dar acum stiu mai mult.
Am ales haine dupa culori, fara sa le probez. Am ales si pentru el si le-a luat pe toate. S-a uitat de doua ori in oglinda si i-a placut. Apoi am ales eu pentru el totul.
i-am legat o esarfa la gat, si a intrat in alta poveste. Una in care era altcineva. Si-a schimbat privirea si apoi mersul. Pana a obosit. Si a revenit langa mine.
Am mirosit parfumuri, am probat haine, ne-am ratacit. Am mancat mancare proasta si am platit multi bani.
Mi-a spus ca a fost sfatuit sa nu se joace cu mine-don’t play with the innocent girl.
M-a amuzat teribil. Am ras cateva minute bune, si apoi i-am spus ca el e in jocul meu si nu eu in al lui. Nu stiu daca a inteles.
Apoi am punctat ca oricum suntem prieteni, am iesit la cumparaturi si ne simtim bine, - or do you have something more in your mind, do you intend to do more?
Mi-a spus ca nu dupa cateva momente de privit fiecare in ochii celuilalt.
Wrong answer.
Dar… dupa jumatate de zi mi-am dat seama ca nu am cu cine ma juca.
E prea sincer, prea dulce si prea interesat sa traiasca fiecare clipa, incat nu stie uneori ce sa faca. Si alege sa nu faca nimic.
Povesteste mult despre mama lui. I este dor de prietenii din tara lui dar nu vrea sa se intoarca acolo. E prins intre doua lumi. Nu vrea sa renunte nici la ce are aici, nici la ce are acolo. E inca destul de imatur sa nu se gandeasca la ziua de maine. E incantat ca un copil ca are o prietena europeanca. Una care stie unde e India, cine e Rama, si care e capitala. Una care stie ce e cous-cous, care vorbeste franceza si spaniola.
Sunt mai mult o curiozitate pentru el. Dar am stat cu el toata ziua de la 11.30 pana la 20.30.
Si parca mai voia fiecare. Eu am venit acasa. El a mers direct la un party.
Imi aduce aminte de mine de acum cativa ani. Nu ratam nimic. Totul merita incercat. Si acum e asa dar la un alt nivel.
Acum deja stiu ce merita si ce nu. Iar daca pierd stiu cum sa fac sa ma impac cu esecul de fi ratat ceva ce imi doream.
Eu ma port ca un copil. El e un copil. E dulce. Am mai spus.
s-a sfarsit seara cu o esarfa. Una minunata. Cea mai frumoasa esarfa pe care am avut-o vreodata. E made in India, si e de la Veera. E verde cu gri si e tesuta cu mai multe culori, are canafi mari si sunt cate trei. E in forma de triunghi, si are o poveste. Poveste doar pentru anumite urechi.
Cert e ca mi-a bucurat sufletul si mi-a usurat povara. E in jocul meu, si mi-a daruit mai mult decat credeam. Nu asteptam nimic. Voiam sa ma bucur de el. Sa il fac sa se simta bine, si sa uite de problemele cu viza.
Pana la urma nu e asa de mare tragedie. Stie ca la un punct va putea face tot ce isi doreste. Stie ca totul e relativ si orice poate fi bine sau rau, depinde de unghiul din care privesti.
Asa ca m-am rugat sa obtina exact ce isi doreste si e mai bine pentru el.
Eu mi-as dori sa ramana. Dar oare poti fi atat de egoist?
Am primit ieri atat de mult, ca va ramane mereu…unde altundeva decat in suflet?
I aud vocea, merg aiurea, doar voi da peste el. Dar…
Dar nu e… nu e ceea ce astept, ceea ce imi doresc. E drept ca poti gasi ceea ce vrei acolo unde te astepti mai putin, dar nu e…
The story of the S scarf…
Am avut o zi minunata. O zi la sfarsitul careia imi simteam sufletul ca doare. De ce? Pentru ca sunt lucruri care vin in exemplar unic.
Sunt intamplari, sunt clipe ce le petreci cu o singura persoana, intr-un singur loc, si doar o data.
E totul atat de intens si atat de altfel incat te consuma total.
Am dormit adanc. Nici nu cred ca m-am intors pe partea cealalta.
Nu am mai fost de mult atat de obosita. Acea oboseala care te face sa adormi si apoi te simti extraordinar de odihnit si linistit.
Am hoinarit o zi intreaga. A plouat, a fost soare, ne-a fost foame, ne-a fost sete. Am ras, am povestit, si m-a tinut de mana.
O mare de oameni si cea mai aglomerata strada dintr-o capitala europeana. Eu alba, el cafea cu lapte. Eu 27 curand, el 23.
Eu libera, el savurand fiecare moment. Nu stie cat va mai ramane in Londra. Deja e vorba de zile, asa ca nu spune nu la nimic.
M-a tinut de mana, sa nu ma piarda. Mi-a spus ca acum sunt langa el, si daca intoarce privirea sunt la un kilometru departare. Asa ca m-a tinut de mana. Ma tinea in spatele lui cand treceam strada, si nu de putine ori m-am izbit de el in graba mea vesnica si neatenta. Era ca un scut.
Ametita de cat de bine era. Uitasem cum e sa fii protejata de un barbat.
Sa te trateze ca pe ceva firav si sensibil. S-a mirat de degetele mele subtiri si pielea mea fina.
Cumva la un moment dat fiecare om din viata mea are tendinta sa ma protejeze intr-un fel sau altul.
Ela duce la paroxism asta, uitandu-se mereu in urma, si obligandu-ma sa merg in fata ei, apoi luandu-ma de mana cand trecem strada.
Oamenii ma hranesc, se uita la mine si se mira, unii ma asculta, altii ma privesc, unii isi doresc sa ma vada fericita, altii au vazut candva stralucirea din ochii mei ce apare uneori si isi doresc sa o mai vada.
Ieri am fost fericita. Ieri mi-am dat seama ca sunt cea mai norocoasa. Ieri am realizat ca nu ma voi inchide niciodata, ca nu voi renunta la oameni, ca voi iubi mereu in mii de moduri, si pentru diverse perioade, ca voi cunoaste oameni, povesti, suflete si la nesfarsit pe mine.
Voi continua sa ascult, sa zambesc, sa vorbesc, sa ma mir, sa cunosc.
Azi sunt aici, maine in alta parte.
Acum stiu ce vreau. Stiam si inainte. Dar acum stiu mai mult.
Am ales haine dupa culori, fara sa le probez. Am ales si pentru el si le-a luat pe toate. S-a uitat de doua ori in oglinda si i-a placut. Apoi am ales eu pentru el totul.
i-am legat o esarfa la gat, si a intrat in alta poveste. Una in care era altcineva. Si-a schimbat privirea si apoi mersul. Pana a obosit. Si a revenit langa mine.
Am mirosit parfumuri, am probat haine, ne-am ratacit. Am mancat mancare proasta si am platit multi bani.
Mi-a spus ca a fost sfatuit sa nu se joace cu mine-don’t play with the innocent girl.
M-a amuzat teribil. Am ras cateva minute bune, si apoi i-am spus ca el e in jocul meu si nu eu in al lui. Nu stiu daca a inteles.
Apoi am punctat ca oricum suntem prieteni, am iesit la cumparaturi si ne simtim bine, - or do you have something more in your mind, do you intend to do more?
Mi-a spus ca nu dupa cateva momente de privit fiecare in ochii celuilalt.
Wrong answer.
Dar… dupa jumatate de zi mi-am dat seama ca nu am cu cine ma juca.
E prea sincer, prea dulce si prea interesat sa traiasca fiecare clipa, incat nu stie uneori ce sa faca. Si alege sa nu faca nimic.
Povesteste mult despre mama lui. I este dor de prietenii din tara lui dar nu vrea sa se intoarca acolo. E prins intre doua lumi. Nu vrea sa renunte nici la ce are aici, nici la ce are acolo. E inca destul de imatur sa nu se gandeasca la ziua de maine. E incantat ca un copil ca are o prietena europeanca. Una care stie unde e India, cine e Rama, si care e capitala. Una care stie ce e cous-cous, care vorbeste franceza si spaniola.
Sunt mai mult o curiozitate pentru el. Dar am stat cu el toata ziua de la 11.30 pana la 20.30.
Si parca mai voia fiecare. Eu am venit acasa. El a mers direct la un party.
Imi aduce aminte de mine de acum cativa ani. Nu ratam nimic. Totul merita incercat. Si acum e asa dar la un alt nivel.
Acum deja stiu ce merita si ce nu. Iar daca pierd stiu cum sa fac sa ma impac cu esecul de fi ratat ceva ce imi doream.
Eu ma port ca un copil. El e un copil. E dulce. Am mai spus.
s-a sfarsit seara cu o esarfa. Una minunata. Cea mai frumoasa esarfa pe care am avut-o vreodata. E made in India, si e de la Veera. E verde cu gri si e tesuta cu mai multe culori, are canafi mari si sunt cate trei. E in forma de triunghi, si are o poveste. Poveste doar pentru anumite urechi.
Cert e ca mi-a bucurat sufletul si mi-a usurat povara. E in jocul meu, si mi-a daruit mai mult decat credeam. Nu asteptam nimic. Voiam sa ma bucur de el. Sa il fac sa se simta bine, si sa uite de problemele cu viza.
Pana la urma nu e asa de mare tragedie. Stie ca la un punct va putea face tot ce isi doreste. Stie ca totul e relativ si orice poate fi bine sau rau, depinde de unghiul din care privesti.
Asa ca m-am rugat sa obtina exact ce isi doreste si e mai bine pentru el.
Eu mi-as dori sa ramana. Dar oare poti fi atat de egoist?
Am primit ieri atat de mult, ca va ramane mereu…unde altundeva decat in suflet?
pentru norishor...
mi-a soptit firul de iarba ca il cautai. Si eu as fi vrut sai vorbesc dar scaunul era gol.
Se pare ca nimeni nu stie unde e… poate stie soimul. El pare a avea o imagine de ansamblu mai buna decat noi. Gandul lui e mai rapid iar aripile neobosite.
Planeaza de mult timp si odihna nu-I trebe.
-pai..nu stiu. Am cautat singura, nu am mai intrebat. Am crezut ca inima mea simte destul incat sa auda.
Se pare ca nu e intotdeauna asa. Doar ca stii….chiar am nevoie de el.
-hmmm. Ma uit la tine si ochii tai imi spun multe. Dar totusi…ia o pauza. Cred ca si el a facut la fel.
am dat usor din cap si am mers mai departe. Am simtit totusi sarutul candid al firului de iarba. Si am inshis ochii. Vantul a inceput sa adie si astfel talpile mele au simtit roua. Fior rece si dulce. Copilaria mea la munte, siguranta si nepasarea. O cana de lapte seara si paine coapta pe vatra.
Dimineata pamantul batatorit de pe carare si iar firele de iarba.mirosul lumii ce se trezeste. Am luat o palarie de paie si am fugit in gradina. Florile mici si albe, fara nume, ca niste crini minusculi, cautau mandru un petec albastru de cer. Eu cautam zmeura. Mirosul fin si gustul plin de povesti, despre cum le-a plamadit el cu mainile lui…
m-am intepat si un strop mic de sange a inceput sa se prelinga timid pe degetul aratator. Arata in directia unei tufe ascunse. O umbra si un fosnet usor mi-a atras atentia.
Si totusi nu poate fi asa usor. Nu are cum sa fie aici… ahhh, hmmm, nu e el.
Oare unde o fi.
Am strans cateva… m-am asezat usor intre frunze si parca eram doar eu…am oftat usor si gandurile m-au napadit iar…alunec in trecut, franturi si apoi iar bucati de imaginatie.
Unde e cand ai mai mare nevoie de el? Uite pastrez si pentru el, numai de l-as gasi.
Doar el pastreaza acea atingere ce imi alunga nelinistea.
Chiar acum sunt pierduta. Nu stiu ce sa fac.
Nu-I las zmeura. Doar asa ca sa creada ca am mancat eu tot. ca nu mi-a pasat.
Se aduna o lacrima si se prelinge, doare. Neputinta. Am sa io dau soimului sa o imprastie in toate cele patru zari.
Ma ridic. Arunc palaria de paie. Nu o mai vreau. Imi sterg mainile de blugi trag aer in piept si alunec ….
Gasesc intr-un tarziu leaganul cel vechi , dar ma gandesc de doua ori inainte sa ma asez. Si totusi imi era dor…nu atat de dor ca de dragoste, dar i-am simtit lipsa.
Imi fac vant, ridic picioarele, si parul se ia la intrecere cu vantul. Libertate. Ca atunci cand eram copii, parca aud chicotelile, dar….ufff cata singuratate ma inneaca acum. Si el nu e.
Muntii inca sunt in zare si verdele inchis I coloreaza inca.
Ahhh ciupercile acelea iuti ce le gatea bunica…oare mai sunt oameni care le strang? Si nu doar pentru a le manca si pentru toata placerea de a le gasi, a le cerceta culoarea si padurea, a rascoli frunzele umede si care nu cunosc soarele, a atinge trunchiurile zgrunturoase de copaci…
mi-e foame. As strange in brate un alun, sa il iau in curtea mea si sa imi lase toamna tarziu lemnul lor plin de miez.
Am sa intreb corbul totusi daca l-a vazut.
Am urcat pana sus. Se vede tot satul…vantul imi aduce glasul bunicii…poate ar trebui sa ma intorc.
Inca nu. Trebuie sa il gasesc. Dar ce ma fac daca se insereaza?
Ei uite ca nu plec…il caut in continuare. Merele. Trebuie adunate. In camerele din curte…acelea din spate. Asezate pe ziare. E minunat sa intri dupa o saptamana. Mirosul e atat de puternic.
Oare unde sa ma asez? Cum sa il caut? Unde?
O sa iti vorbesc oricum. Chiar daca nu stiu unde esti. Trebuie sa ma auzi cumva.
Stii mi-e dor de tine. Si vreau sa ma iei in brate. Vreau sa fii aici. Cumva. Mam ratacit.
Sunt in londra si m-am ratacit. Nimic nu pare a fi ok. Totul e incurcat si nu stiu sa ma descurc. Am crezut ca sunt destul de viteaza incat sa fac totul singura.
Uite ca mam inselat. Nu pot.
Trebuie sa vii. Uite nici macar nu mai cred in dragoste.
Si nu inteleg de ce am atata nevoie de ea.
Imi curg lacrimile in nestire. Nu le pot opri.
Muzica e aplanata de ganduri si nu pot gasi. Nu am raspunsuri… nu gasesc solutii.
Sunt atat de pierduta ca vreau doar acasa. Dar unde e acasa?
Ca daca nici macar tu nu imi raspunzi atunci????
Uite am inchis ochii, si las sa curga totul…doar ca imi curg doar lacrimile si nasul…oare cum am lasat toate pentru un vis?
Ai spus sa am curaj, stiam ca tie asa iti place sa fiu…dar uite acum…se pare ca nu mai am nimic. Nu am control asupra vietii mele.
Parca nu mai traiesc. Nici somnul si nici oboseala nu mai au nici un efect. Mai simt doar usor gustul cafelei, si uneori simt ploaia. Incearca saraca sa ma cuprinda in dansul ei…dar tristetea mea nu se pare ca e de lunga durata…
Plang ca un copil si parca alinarea nu mai exista…vezi ce se intampla cand pleci?
Hai, vino…
Macar cartile imi mai tin companie. Si ma pierd in povestile intiparite pe foile de hartie, hartie ce a fost candva un copac dintr-o padure. Un copac ce a cunoscut stropii de ploaie si vantul si toamna si frunzele ce s-au saturat de verde si sa-u facut rosietice si aramii…apoi fabrica si oamenii, si povestile din spatele oamenilor…copii lor, si jucariile ce le primeau…am fost si eu candva copil…inca mai sunt din cand in cand…inca imi aduc aminte si ma refugiez…in acea lume ce o doresti tot mai mult si o cauti atunci cand esti mare… o lume ce are raspunsuri atunci cand identitatea ta e blurata de lumea oamenilor mari, de nedumeriiri si crize, de probleme, si nori care nu aduc ploaie…ci doar vreeme urata.
Stiu ca ma asculti dar oare de ce nu raspunzi?
Intoarce capul usor sa iti vad privirea eterna. Acea privire ce o arunci lumii in fiecare zi si pe care lumea nu o vede niciodata. Acea privire ce aduce dragostea dar si tristetea.
Ochii tai…ochii tai sunt tristi.
Si tu poti sa fii singur.
E greu sa fii inteles, incerci din rasputeri sa intelegi aceasta lume creata cu atata ardoare si zel si atata minutiozitate. Si totusi ceva…ramane mereu neschimbat, ceva e mereu de neinteles, ceva e mereu nelalocul lui…
Am inteles. Te tin eu In brate. In bratele mele mici. Iti sarut eu usor palmele brazdate de nesfarsit. Le strang eu in mainile mele mici si incerc sa transpun in mangaieri dragostea mea. Incerc sa ma vindec eu vindecand o parte infima din tine.
Hai vino… nu conteaza ca esti tu … am invatat de la tine ca sa fii puternic nu inseamna sa fii mereu curajos…sa fii puternic e mult mai mult…tu mai invatat, curajul de alasa lacrimile sa curga si singurateatea sa imi sfasie sufletul…oaere cum altfel voi fi completa? Cum oare voi iubi daca nu voi sti care din sentimentele ce ma anima e dragostea?
Si oare cum as sti sa aleg daca nu as cunoaste totul. Lasa si tu lacrima ta eterna sa se prelinga pe obrajii tai…chiar daca atunci cand va atinge pamantul va fi cea mai apriga furtuna.
Suntem stropi de eternitate , si vom rezista. Dar fii alaturi de noi, si noi suntem, poate nu mereu ca tine…dar suntem inseparabili. Vezi cate am invatat de la tine?
Hai ca parca nu mai doare asa de tare. Uite te simt.
Hai ca fug sa le spun si celorlalti.
- firule de iarba, hey…l-am gasit.
- Da? Ce bine. Unde era?
- Hmmm. Era ascuns. Ascuns in sufletul meu.
Ahhh, shhhhh, am uitat sa iti spun. Te iubesc. Si l-am imbratisat tare. Si i-am simtit un zambet bland, dar mai ales sarutarea parinteasca in varful crestetului.
Si aici e cerul albastru si plin de nori. Si aici ploua si apoi miroase a curat. E rece dimineata si seara si te zgribulesti usor. Si aici bate vantul si miroase a flori. Si aici poti planta florile tale preferate, cele pe care le admirai in tara ta mica si de care ti-e dor.
Mergi alene pe o carare pietruita si ochii se deschid si absorb marea de verde ce pare ca ar vrea sa te inghita, si atunci iti aduci aminte ca esti pe o insula. Te gandesti la apa, la restul continentului, si nu simti altceva nicicum. Doar meditezi usor la ce e si nu e. lasi mintea sa alerge, pentru ca o tii in haturi in restul timpului si o soliciti neincetat, trebuie sa rezisti, sa o strunesti spre ceva frumos, ca sa nu mai simti prezentul. O gura de aer proaspat calatoreste pe aripi de vant pana la tine. O absorbi lacom, suspini usor si iar reinstalezi zambetul…. Imi aduc aminte de paduri, de mirosul pamantului reavan, de frunzele aproape inexistente ramase de toamna trecuta. Nici nu mai trebuie sa inchid ochii. Apoi mana mea isi aduce aminte de cum simti la atingere scoarta copacului, de cat de fina e cea de mesteacan sau alun, si cum miroase ciotul unei crengi abia rupte, cum tragi de ea si avoi cum te razboiesti cu aerul cateva minute, creanga si frunzele ei devenind o arma veritabila. Apoi mi-e dor de muzica, de sunte pure si nealterate. Focul, cenusa, scrumul, apa aruncata ca sa stingi jarul, trosnetul lemnelor ce se topesc usor, se transforma. Fiecare celula a corpului tau are o memorie proprie. Apesi butonul potrivit in mintea ta si ai acces la ce vrei tu.
Pisica.
Se pare ca nimeni nu stie unde e… poate stie soimul. El pare a avea o imagine de ansamblu mai buna decat noi. Gandul lui e mai rapid iar aripile neobosite.
Planeaza de mult timp si odihna nu-I trebe.
-pai..nu stiu. Am cautat singura, nu am mai intrebat. Am crezut ca inima mea simte destul incat sa auda.
Se pare ca nu e intotdeauna asa. Doar ca stii….chiar am nevoie de el.
-hmmm. Ma uit la tine si ochii tai imi spun multe. Dar totusi…ia o pauza. Cred ca si el a facut la fel.
am dat usor din cap si am mers mai departe. Am simtit totusi sarutul candid al firului de iarba. Si am inshis ochii. Vantul a inceput sa adie si astfel talpile mele au simtit roua. Fior rece si dulce. Copilaria mea la munte, siguranta si nepasarea. O cana de lapte seara si paine coapta pe vatra.
Dimineata pamantul batatorit de pe carare si iar firele de iarba.mirosul lumii ce se trezeste. Am luat o palarie de paie si am fugit in gradina. Florile mici si albe, fara nume, ca niste crini minusculi, cautau mandru un petec albastru de cer. Eu cautam zmeura. Mirosul fin si gustul plin de povesti, despre cum le-a plamadit el cu mainile lui…
m-am intepat si un strop mic de sange a inceput sa se prelinga timid pe degetul aratator. Arata in directia unei tufe ascunse. O umbra si un fosnet usor mi-a atras atentia.
Si totusi nu poate fi asa usor. Nu are cum sa fie aici… ahhh, hmmm, nu e el.
Oare unde o fi.
Am strans cateva… m-am asezat usor intre frunze si parca eram doar eu…am oftat usor si gandurile m-au napadit iar…alunec in trecut, franturi si apoi iar bucati de imaginatie.
Unde e cand ai mai mare nevoie de el? Uite pastrez si pentru el, numai de l-as gasi.
Doar el pastreaza acea atingere ce imi alunga nelinistea.
Chiar acum sunt pierduta. Nu stiu ce sa fac.
Nu-I las zmeura. Doar asa ca sa creada ca am mancat eu tot. ca nu mi-a pasat.
Se aduna o lacrima si se prelinge, doare. Neputinta. Am sa io dau soimului sa o imprastie in toate cele patru zari.
Ma ridic. Arunc palaria de paie. Nu o mai vreau. Imi sterg mainile de blugi trag aer in piept si alunec ….
Gasesc intr-un tarziu leaganul cel vechi , dar ma gandesc de doua ori inainte sa ma asez. Si totusi imi era dor…nu atat de dor ca de dragoste, dar i-am simtit lipsa.
Imi fac vant, ridic picioarele, si parul se ia la intrecere cu vantul. Libertate. Ca atunci cand eram copii, parca aud chicotelile, dar….ufff cata singuratate ma inneaca acum. Si el nu e.
Muntii inca sunt in zare si verdele inchis I coloreaza inca.
Ahhh ciupercile acelea iuti ce le gatea bunica…oare mai sunt oameni care le strang? Si nu doar pentru a le manca si pentru toata placerea de a le gasi, a le cerceta culoarea si padurea, a rascoli frunzele umede si care nu cunosc soarele, a atinge trunchiurile zgrunturoase de copaci…
mi-e foame. As strange in brate un alun, sa il iau in curtea mea si sa imi lase toamna tarziu lemnul lor plin de miez.
Am sa intreb corbul totusi daca l-a vazut.
Am urcat pana sus. Se vede tot satul…vantul imi aduce glasul bunicii…poate ar trebui sa ma intorc.
Inca nu. Trebuie sa il gasesc. Dar ce ma fac daca se insereaza?
Ei uite ca nu plec…il caut in continuare. Merele. Trebuie adunate. In camerele din curte…acelea din spate. Asezate pe ziare. E minunat sa intri dupa o saptamana. Mirosul e atat de puternic.
Oare unde sa ma asez? Cum sa il caut? Unde?
O sa iti vorbesc oricum. Chiar daca nu stiu unde esti. Trebuie sa ma auzi cumva.
Stii mi-e dor de tine. Si vreau sa ma iei in brate. Vreau sa fii aici. Cumva. Mam ratacit.
Sunt in londra si m-am ratacit. Nimic nu pare a fi ok. Totul e incurcat si nu stiu sa ma descurc. Am crezut ca sunt destul de viteaza incat sa fac totul singura.
Uite ca mam inselat. Nu pot.
Trebuie sa vii. Uite nici macar nu mai cred in dragoste.
Si nu inteleg de ce am atata nevoie de ea.
Imi curg lacrimile in nestire. Nu le pot opri.
Muzica e aplanata de ganduri si nu pot gasi. Nu am raspunsuri… nu gasesc solutii.
Sunt atat de pierduta ca vreau doar acasa. Dar unde e acasa?
Ca daca nici macar tu nu imi raspunzi atunci????
Uite am inchis ochii, si las sa curga totul…doar ca imi curg doar lacrimile si nasul…oare cum am lasat toate pentru un vis?
Ai spus sa am curaj, stiam ca tie asa iti place sa fiu…dar uite acum…se pare ca nu mai am nimic. Nu am control asupra vietii mele.
Parca nu mai traiesc. Nici somnul si nici oboseala nu mai au nici un efect. Mai simt doar usor gustul cafelei, si uneori simt ploaia. Incearca saraca sa ma cuprinda in dansul ei…dar tristetea mea nu se pare ca e de lunga durata…
Plang ca un copil si parca alinarea nu mai exista…vezi ce se intampla cand pleci?
Hai, vino…
Macar cartile imi mai tin companie. Si ma pierd in povestile intiparite pe foile de hartie, hartie ce a fost candva un copac dintr-o padure. Un copac ce a cunoscut stropii de ploaie si vantul si toamna si frunzele ce s-au saturat de verde si sa-u facut rosietice si aramii…apoi fabrica si oamenii, si povestile din spatele oamenilor…copii lor, si jucariile ce le primeau…am fost si eu candva copil…inca mai sunt din cand in cand…inca imi aduc aminte si ma refugiez…in acea lume ce o doresti tot mai mult si o cauti atunci cand esti mare… o lume ce are raspunsuri atunci cand identitatea ta e blurata de lumea oamenilor mari, de nedumeriiri si crize, de probleme, si nori care nu aduc ploaie…ci doar vreeme urata.
Stiu ca ma asculti dar oare de ce nu raspunzi?
Intoarce capul usor sa iti vad privirea eterna. Acea privire ce o arunci lumii in fiecare zi si pe care lumea nu o vede niciodata. Acea privire ce aduce dragostea dar si tristetea.
Ochii tai…ochii tai sunt tristi.
Si tu poti sa fii singur.
E greu sa fii inteles, incerci din rasputeri sa intelegi aceasta lume creata cu atata ardoare si zel si atata minutiozitate. Si totusi ceva…ramane mereu neschimbat, ceva e mereu de neinteles, ceva e mereu nelalocul lui…
Am inteles. Te tin eu In brate. In bratele mele mici. Iti sarut eu usor palmele brazdate de nesfarsit. Le strang eu in mainile mele mici si incerc sa transpun in mangaieri dragostea mea. Incerc sa ma vindec eu vindecand o parte infima din tine.
Hai vino… nu conteaza ca esti tu … am invatat de la tine ca sa fii puternic nu inseamna sa fii mereu curajos…sa fii puternic e mult mai mult…tu mai invatat, curajul de alasa lacrimile sa curga si singurateatea sa imi sfasie sufletul…oaere cum altfel voi fi completa? Cum oare voi iubi daca nu voi sti care din sentimentele ce ma anima e dragostea?
Si oare cum as sti sa aleg daca nu as cunoaste totul. Lasa si tu lacrima ta eterna sa se prelinga pe obrajii tai…chiar daca atunci cand va atinge pamantul va fi cea mai apriga furtuna.
Suntem stropi de eternitate , si vom rezista. Dar fii alaturi de noi, si noi suntem, poate nu mereu ca tine…dar suntem inseparabili. Vezi cate am invatat de la tine?
Hai ca parca nu mai doare asa de tare. Uite te simt.
Hai ca fug sa le spun si celorlalti.
- firule de iarba, hey…l-am gasit.
- Da? Ce bine. Unde era?
- Hmmm. Era ascuns. Ascuns in sufletul meu.
Ahhh, shhhhh, am uitat sa iti spun. Te iubesc. Si l-am imbratisat tare. Si i-am simtit un zambet bland, dar mai ales sarutarea parinteasca in varful crestetului.
Si aici e cerul albastru si plin de nori. Si aici ploua si apoi miroase a curat. E rece dimineata si seara si te zgribulesti usor. Si aici bate vantul si miroase a flori. Si aici poti planta florile tale preferate, cele pe care le admirai in tara ta mica si de care ti-e dor.
Mergi alene pe o carare pietruita si ochii se deschid si absorb marea de verde ce pare ca ar vrea sa te inghita, si atunci iti aduci aminte ca esti pe o insula. Te gandesti la apa, la restul continentului, si nu simti altceva nicicum. Doar meditezi usor la ce e si nu e. lasi mintea sa alerge, pentru ca o tii in haturi in restul timpului si o soliciti neincetat, trebuie sa rezisti, sa o strunesti spre ceva frumos, ca sa nu mai simti prezentul. O gura de aer proaspat calatoreste pe aripi de vant pana la tine. O absorbi lacom, suspini usor si iar reinstalezi zambetul…. Imi aduc aminte de paduri, de mirosul pamantului reavan, de frunzele aproape inexistente ramase de toamna trecuta. Nici nu mai trebuie sa inchid ochii. Apoi mana mea isi aduce aminte de cum simti la atingere scoarta copacului, de cat de fina e cea de mesteacan sau alun, si cum miroase ciotul unei crengi abia rupte, cum tragi de ea si avoi cum te razboiesti cu aerul cateva minute, creanga si frunzele ei devenind o arma veritabila. Apoi mi-e dor de muzica, de sunte pure si nealterate. Focul, cenusa, scrumul, apa aruncata ca sa stingi jarul, trosnetul lemnelor ce se topesc usor, se transforma. Fiecare celula a corpului tau are o memorie proprie. Apesi butonul potrivit in mintea ta si ai acces la ce vrei tu.
Pisica.
daca...
Daca eram o luna, as fi fost – septembrie, e cea mai parfumata luna a anului.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – sambata dimineata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – apusul atunci cand se lasa seara usor si se simte fumul si miros de mancare.
Daca eram un animal marin, as fi fost – delfin
Daca eram o directie, as fi fost – oriunde
Daca eram o virtute, as fi fost – sinceritate , ca sa spun lumii cat o iubesc.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Lucrezia Borgia-o desfranata
Daca eram o planeta, as fi fost – una necunoscuta.
Daca eram un lichid, as fi fost – ceai verde cu gheata si bucatele de piersica
Daca eram o piatra, as fi fost – o piatra de rau, pe care s-ar odihni fluturii.
Daca eram o pasare, as fi fost – soim. Ca sa detin cheile cerului.
Daca eram o planta, as fi fost – floare de camp. Poate mac rosu. Sau regina noptii.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – ploaie cu siguranta. Cea de primavara mai ales.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – mai multe. Un soi de chill out session cu parfum de iarba proaspat fumata.
Daca eram o emotie, as fi fost – incantare.
Daca eram un sunet, as fi fost – sunetul acela de tunet, si apoi de ploaie ce cade molcom.
Daca eram un element, as fi fost – argint viu.
Daca eram un cantec, as fi fost – attimi, nek,
Daca eram un film, as fi fost – jeux d’enfants.
Daca eram un serial, as fi fost – Friends sau Beverly Hills 90210
Daca eram o carte, as fi fost – Vantul prin salcii
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Alchimist
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – Salata de fructe
Daca eram un gust, as fi fost – dulce acrisor
Daca eram o aroma, as fi fost – de tei
Daca eram o culoare, as fi fost – albastrul cerului
Daca eram un material, as fi fost – catifea
Daca eram un cuvant, as fi fost – dragoste
Daca eram o parte a corpului, as fi fost – piele
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost – zambet
Daca eram o materie de scoala, as fi fost – chimie
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Sindbad
Daca eram o forma, as fi fost – stea
Daca eram un numar, as fi fost – 8
Daca eram o masina, as fi fost – trasura
Daca eram o haina, as fi fost – pijama
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – sambata dimineata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – apusul atunci cand se lasa seara usor si se simte fumul si miros de mancare.
Daca eram un animal marin, as fi fost – delfin
Daca eram o directie, as fi fost – oriunde
Daca eram o virtute, as fi fost – sinceritate , ca sa spun lumii cat o iubesc.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Lucrezia Borgia-o desfranata
Daca eram o planeta, as fi fost – una necunoscuta.
Daca eram un lichid, as fi fost – ceai verde cu gheata si bucatele de piersica
Daca eram o piatra, as fi fost – o piatra de rau, pe care s-ar odihni fluturii.
Daca eram o pasare, as fi fost – soim. Ca sa detin cheile cerului.
Daca eram o planta, as fi fost – floare de camp. Poate mac rosu. Sau regina noptii.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – ploaie cu siguranta. Cea de primavara mai ales.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – mai multe. Un soi de chill out session cu parfum de iarba proaspat fumata.
Daca eram o emotie, as fi fost – incantare.
Daca eram un sunet, as fi fost – sunetul acela de tunet, si apoi de ploaie ce cade molcom.
Daca eram un element, as fi fost – argint viu.
Daca eram un cantec, as fi fost – attimi, nek,
Daca eram un film, as fi fost – jeux d’enfants.
Daca eram un serial, as fi fost – Friends sau Beverly Hills 90210
Daca eram o carte, as fi fost – Vantul prin salcii
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Alchimist
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – Salata de fructe
Daca eram un gust, as fi fost – dulce acrisor
Daca eram o aroma, as fi fost – de tei
Daca eram o culoare, as fi fost – albastrul cerului
Daca eram un material, as fi fost – catifea
Daca eram un cuvant, as fi fost – dragoste
Daca eram o parte a corpului, as fi fost – piele
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost – zambet
Daca eram o materie de scoala, as fi fost – chimie
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Sindbad
Daca eram o forma, as fi fost – stea
Daca eram un numar, as fi fost – 8
Daca eram o masina, as fi fost – trasura
Daca eram o haina, as fi fost – pijama
i am back :)
How can you kill a broken heart…
You cannot.
Asta e paradoxul. Indesi pumni, si o pui la respect.
O umilesti, o uiti, o blestemi, iti doresti sa nu o ai.
Dar e cea mai fidela parte a corpului tau.
Pentru ca e de ajuns doar o privire si simti din nou ca e acolo. La fel de vie, de receptiva si de dornica de experiente noi.
Ingenunchezi fara vrerea ta si o iei in brate.
Se aduna singura la loc, isi sterge lacrimile…si o ia de la inceput si o data cu ea tot tu-ul incepe acelasi vechi joc.
Eu vreau sa nu mai iubesc. Sau nu vreau sa nu mai iubesc pentru ca iubesc prea mult si doar eu, si doare.
Vreau sa nu mai iubesc ca sa nu mai sufar. Sa nu mai sufar ca nu ma iubeste nimeni.
Dar nu e adevarat.
De fapt nu mai vreau sa iubesc pe cine nu trebuie.
Nu mai vreau sa simt pentru cine nu trebuie, si apoi sa mi se spuna pa.
“Do you believe in God?
-If I do? Well I do cause I need someone to blame.
-Ohh, so you believe cause you need to blame someone!!!
-Well, not only, I believe cause I need to have someone to turn on to, to love, to hate, to eventually blame.”
In fact I believe cause I need to feel alive.
Si apoi tre sa cred ca mai apoi sa am cui cere socoteala.
“-You know you look like a wax statue.
-Like what?
-Like wax, your face…
-Hmm, yeah? Why?
-Because shines and because it is pale.”
Oare asa se fac complimentele la ei in tara?
Dar era dulce cum se uita la mine. Iar mie imi plac ochii lui negri ca murele. Si ma uimeste cum il distreaza sa imi bage degetele in ureche. Iar lui I face placere ceea ce ma amuza pe mine.
Sau ceva de genul. Pentru el oricum cuvintele inseamna altceva. Si oricum le foloseste asa cum are chef si e rasfatat…
Adun baloanele de pe jos. Ma asteapta copii in lobby.
Dar el sta pe scaun si se uita la mine cu ochii umezi si un zambet dulce.
“ what are looking at?
I am looking at you!”
And what do you see? Intrebarea nerostita din mintea mea ce inca persista. Pentru ca eu inca I vad chipul dulce si privirea blanda. Si buzele pline ce le-as fi sarutat lung.
i-as fi luat usor chipul in maini, el nu ar fi reactionat nicicum pentru ca nu ar fi stiut ce vreau sa fac, si ias fi gustat sufletul.
Apoi as fi intors spatele. El e Rui.
Ochii negri apartin lui Veera.
Lui i-as fi furat sarutul. Asa cum furi o privire, sau zambetul cuiva in metrou.
Si as fi fugit.
-Did you know about India before you came to London?
Ma uit la el, gandindu-ma ca iar nu am inteles bine ce voia sa spuna.
Dar am realizat ca am inteles exact ceea ce el intrebase.
-Are you mocking me?
-No. Did you?
- Ofcourse I did. I know a lot of things about India.
-Well I ask because before coming here I didn’t know a lot of things. I didn’t know where Romania was and that it even exists a country called Romania.
-well…
Si mintea mea recheama versurile lui Tagore, cartile Ramayanei, si ultima carte citita in romaneste Alchimia dorintei, de Tarun Tejpal…
-I know a lot of things, for example I think that Aishwarya Rai( former miss universe) is the most beautifull woman.
-No. She is not. She is mean, she is a bitch.
-I don’t care how she is as a person…
- Do you know who I think is the most beautiful woman?...Guess!!
Si se opreste. Raman cu privirea in adancul din el. Pret de cateva secunde doar ne uitam unul la altul… imi doream sa spuna ca eu, ca eu sunt, ma simteam frumoasa si alba si altfel sub privirea lui… dar mi-am ferit repede privirea…
- How should I guess ? There are millions of women in this world…
Pana la urma am povestit despre Drew Barrimore, Julia Roberts and Sandra Bullock.
(Eu)-Change your day off, and spend it with me.
-Which day? When?
- Hmm, on Friday. I have to go shopping and buy some clothes. Come on, I will brake my rules and take you out, buy you a drink for my birthday.
- Is Friday your birthday?
- No, I told you , one day in september, but it doesn’t matter,
You said you are my friend, I will throw out my rules and buy you something.
-I am your friend. ( si rade amuzat)
Iar eu in mintea mea… idotule, eu vreau mai mult…
-So?
- I will talk to Rubia to change my day off. Ok. “
Am planuit asta. Mi-am dorit sa vad daca imi iese. M-am simtit ca o vulpe vicleana.
Si am putut sa-I spun. Sa-l aburesc. Dar nu stiu si nu cred ca isi va schimba ziua libera ca sa iesim.
Si da, habar nu are cate reguli mi-am incalcat.
Dar imi plac dintii lui albi si perfecti. Si imi inchipui de fiecare data cum imi trec limba peste ei. Kinky as hell…?
Imi promisesem ca daca imi mai place si saptamana viitoare I dau numarul meu de telefon.
Saptamana viitoare a trecut de vreo doua sau trei saptamani.
Inca nu i-am dat numarul. I like to play, so who can blame me.
Deci cum inneci a broken heart? Nu o faci.
Si uite asa a mai trecut o zi. A fost 23 august 2009.
Seductia nu o uiti. Sub ochii cui trebuie nu te mai simti ridicol.
Se ridica din tine femeia si asa incepe jocul.
Priviri lenese si intrigate. Zambete in coltul gurii si pentru ca folosim engleza, ne jucam cu cuvintele.
Nu exista reguli si daca da… iti spui ca exista pentru a fi incalcate. Te rasfeti sub privirea lui si capeti curaj.
Ratacesti sperand sa il vezi. Iar daca il vezi arunci zambete la discretie, si treci mai departe, ca doar din intamplare te-ai nimerit acolo.
Dar apoi intr-o zi parca te-ai plictisit. Vrei mai mult, ca doar noaptea trecuta ai adormit abia pe la 2 noaptea, cu gandul la el si ce i-ai face…
Si ajungi si spui ca azi gata il ignori.
Si iti reuseste, pana cand dai peste el si ochii lui tristi.
Tu nu mai zambesti, iar el se uita lung.
Apoi te prinde la inghesuiala. Si te intreaba de ce esti suparata. Tu spui ca nu, iar el nu te crede. Si apoi zambeste el, zambesti si tu, si arunci la gunoi promisiunea de dimineata.
Dar arde in tine intrebarea – de ce dracu nu face vreun pas…ceva.
Am gasit o sumedenie de variante.
1.O fi gay si …atat.
2.Are prietena si doar se joaca flirtand la munca.
3. nu are prietena dar nu ma place indeajuns ca sa mearga mai departe.
4. (asta imi place mie) il intimidez.
5. I place doar sa povesteasca cu mine.
6. e prea devreme.
7. suntem colegi de munca, so…
8. habar nu am, dar sa-l ia dracu… daca nu ma place.
Azi 25 august. Discutie intre mine si o colega de a mea Divya.
(Eu) – Hey do you know if Veera is with Archie?
- Who? Veera? (si apoi razand cu pofta) No, man. VEERA IS A LOVER BOY.
- What?
- A loverboy, everybody likes him. Me and Archie like him too.
I mean not in that way, but… for example Isha is crazy about him. But he hasn’t got a girlfriend. He likes to flirt with everybody.
Si atat. Ca mai departe mi s-au innecat corabiile. Adica il place toata lumea si el face pe nebunul. Cu toata lumea. Pana si cu mine. Uffff.
Daaahhhh. Stiu, face asta si cu mine. Si am cazut in plasa. Ma credeam vanatorul. Dar apoi…
Nu i-am mai spus si asta. Da cred ca si-a dat seama si de ce am intrebat eu incercand sa par dezinteresata.
Imi place loverboyoul. Ca de fiecare data.
………26. august
(El)-Hey, you were in my dreams last night.
-Really?
-You have to give me your number. Ok?
Si mi-a zambit as usual.
Apoi mai tarziu.
- Give me your number.
- Ok. But I don’t know it by heart.
- What time on Friday? Do you work tomorrow?
- Yes.
- Ok we talk tomorrow than. You close today?
- Yes.
- And your sister?
- Oh she’s off today.
- Ok. We go together. I will wait for you.
Deja m-a pierdut de mult. Adica, si-a luat liber vineri pana la urma. Asa cum l-am rugat. Apoi si eu l-am visat. Si mi-a fost dor de el, si a fost ciudat sa imi dau seama de asta.
Si apoi e familiar, ca si cum ne cunoastem de multa vreme. Mi-a luat telefonul din mana si si-a tastat numarul. S-a sunat ca sa il inregistreze pe al meu. Apoi a desfacut o guma si cum aveam mainile ocupate mi-a dat-o el. Gesturi atat de mici. Si insignifiante, dar…m-a prins el pe mine, in loc sa il prind eu.
Bine ca nu stie. Suntem prieteni.
Pe la 7 deja se schimbase si trebuia sa plece. Mi s-au innecat corabiile. Adica nu o sa mai merem impreuna spre casa.
- Oh you are leaving?
- Yes but I will come back. I have to go to meet a friend to talk about something.
- Oh if you have something else to do you go, don’t have to wait for me.
- No, I will call you and wait for you in the station, just text me when you finish.
- Ok. But don’t mind me if you really have to go.
- Will go together I told you.
- Hm. Ok. I will be in the station at 9.15
Si m-a sunat. Ca de obicei eu nu am raspuns la telefon. Dar i-am trimis mesaj. Si l-am gasit in statia de metrou citind ziarul.
Nu mai spun ca am fost o ametita toata ziua. Si la un moment dat am constientizat ca toata ziua m-am gandit doar la el. Apoi m-am certat. Si am incercat sa nu ma mai gandesc. Nu am reusit. M-am lasat in pace.
In metrou vorbarie. El suparat ca trebuie sa isi prelungeasca viza. Eu bagandu-I degetele in ureche ,cum imi face el de obicei ca sa-l inveselesc.
(Eu )-You know Yvonne (managerul meu) asked me today to work on Friday.
- and didn’t you tell her to fuck off?
- Oh, no. I told her first that I will think about it, and than no, that I have already made plans.
- I would come and kill you if you worked on Friday.
- Hmm, eu cu un zambet de pisica hoata.
- Really, you are off on Friday. We go together shopping.
So. Sunt topita. Sau poate e prea mult spus. Dar e a treia zi libera pe care si-o ia saptamana asta. Si ma uit la el si l-as lua in brate cand il vad suparat. Doar ca are cam 1.85.
Ia vitamine. Mananca salata. Nu si-a vazut familia de doi ani, si cu banii de concediu vrea sa cumpere cadou mamii lui. Cand merge la facultate poarta in geanta bureti speciali pentru sters tabla, pentru ca lesina la sunetul pe care il face hartia cand stergi tabla pe care scrii cu marker. Merge singur la cinema. Sta in apartament cu trei spanioloaice. Nu o place pe Isha si ia spus asta. nu o place nici pe Marina pentru ca vorbeste ca un radio toata ziua. Nu vrea sa se intoarca la el in tara pentru ca deja nu mai are prieteni acolo si nici nu-I place. A crescut la internat. Nu fumeaza. Nu bea. Nu a fumat iarba niciodata. E inalt tare si are un mers leganat. Zambeste mereu. Dar ochii sunt tristi uneori. Se gadila. Imi sufla in ureche. Ma inghionteste pe hol. Ma stropeste cu apa. Se uita la mine. Ma priveste. Are ochii negri si maini frumoase. Are pielea inchisa la culoare si eu nu pot sa nu ma gandesc la contrastul dintre pielea mea si a lui. E nascut pe 13 aprilie. Inca nu mi-am dat seama ce zodie e. Si chiar nu imi pasa ca are 23 ani.
You cannot.
Asta e paradoxul. Indesi pumni, si o pui la respect.
O umilesti, o uiti, o blestemi, iti doresti sa nu o ai.
Dar e cea mai fidela parte a corpului tau.
Pentru ca e de ajuns doar o privire si simti din nou ca e acolo. La fel de vie, de receptiva si de dornica de experiente noi.
Ingenunchezi fara vrerea ta si o iei in brate.
Se aduna singura la loc, isi sterge lacrimile…si o ia de la inceput si o data cu ea tot tu-ul incepe acelasi vechi joc.
Eu vreau sa nu mai iubesc. Sau nu vreau sa nu mai iubesc pentru ca iubesc prea mult si doar eu, si doare.
Vreau sa nu mai iubesc ca sa nu mai sufar. Sa nu mai sufar ca nu ma iubeste nimeni.
Dar nu e adevarat.
De fapt nu mai vreau sa iubesc pe cine nu trebuie.
Nu mai vreau sa simt pentru cine nu trebuie, si apoi sa mi se spuna pa.
“Do you believe in God?
-If I do? Well I do cause I need someone to blame.
-Ohh, so you believe cause you need to blame someone!!!
-Well, not only, I believe cause I need to have someone to turn on to, to love, to hate, to eventually blame.”
In fact I believe cause I need to feel alive.
Si apoi tre sa cred ca mai apoi sa am cui cere socoteala.
“-You know you look like a wax statue.
-Like what?
-Like wax, your face…
-Hmm, yeah? Why?
-Because shines and because it is pale.”
Oare asa se fac complimentele la ei in tara?
Dar era dulce cum se uita la mine. Iar mie imi plac ochii lui negri ca murele. Si ma uimeste cum il distreaza sa imi bage degetele in ureche. Iar lui I face placere ceea ce ma amuza pe mine.
Sau ceva de genul. Pentru el oricum cuvintele inseamna altceva. Si oricum le foloseste asa cum are chef si e rasfatat…
Adun baloanele de pe jos. Ma asteapta copii in lobby.
Dar el sta pe scaun si se uita la mine cu ochii umezi si un zambet dulce.
“ what are looking at?
I am looking at you!”
And what do you see? Intrebarea nerostita din mintea mea ce inca persista. Pentru ca eu inca I vad chipul dulce si privirea blanda. Si buzele pline ce le-as fi sarutat lung.
i-as fi luat usor chipul in maini, el nu ar fi reactionat nicicum pentru ca nu ar fi stiut ce vreau sa fac, si ias fi gustat sufletul.
Apoi as fi intors spatele. El e Rui.
Ochii negri apartin lui Veera.
Lui i-as fi furat sarutul. Asa cum furi o privire, sau zambetul cuiva in metrou.
Si as fi fugit.
-Did you know about India before you came to London?
Ma uit la el, gandindu-ma ca iar nu am inteles bine ce voia sa spuna.
Dar am realizat ca am inteles exact ceea ce el intrebase.
-Are you mocking me?
-No. Did you?
- Ofcourse I did. I know a lot of things about India.
-Well I ask because before coming here I didn’t know a lot of things. I didn’t know where Romania was and that it even exists a country called Romania.
-well…
Si mintea mea recheama versurile lui Tagore, cartile Ramayanei, si ultima carte citita in romaneste Alchimia dorintei, de Tarun Tejpal…
-I know a lot of things, for example I think that Aishwarya Rai( former miss universe) is the most beautifull woman.
-No. She is not. She is mean, she is a bitch.
-I don’t care how she is as a person…
- Do you know who I think is the most beautiful woman?...Guess!!
Si se opreste. Raman cu privirea in adancul din el. Pret de cateva secunde doar ne uitam unul la altul… imi doream sa spuna ca eu, ca eu sunt, ma simteam frumoasa si alba si altfel sub privirea lui… dar mi-am ferit repede privirea…
- How should I guess ? There are millions of women in this world…
Pana la urma am povestit despre Drew Barrimore, Julia Roberts and Sandra Bullock.
(Eu)-Change your day off, and spend it with me.
-Which day? When?
- Hmm, on Friday. I have to go shopping and buy some clothes. Come on, I will brake my rules and take you out, buy you a drink for my birthday.
- Is Friday your birthday?
- No, I told you , one day in september, but it doesn’t matter,
You said you are my friend, I will throw out my rules and buy you something.
-I am your friend. ( si rade amuzat)
Iar eu in mintea mea… idotule, eu vreau mai mult…
-So?
- I will talk to Rubia to change my day off. Ok. “
Am planuit asta. Mi-am dorit sa vad daca imi iese. M-am simtit ca o vulpe vicleana.
Si am putut sa-I spun. Sa-l aburesc. Dar nu stiu si nu cred ca isi va schimba ziua libera ca sa iesim.
Si da, habar nu are cate reguli mi-am incalcat.
Dar imi plac dintii lui albi si perfecti. Si imi inchipui de fiecare data cum imi trec limba peste ei. Kinky as hell…?
Imi promisesem ca daca imi mai place si saptamana viitoare I dau numarul meu de telefon.
Saptamana viitoare a trecut de vreo doua sau trei saptamani.
Inca nu i-am dat numarul. I like to play, so who can blame me.
Deci cum inneci a broken heart? Nu o faci.
Si uite asa a mai trecut o zi. A fost 23 august 2009.
Seductia nu o uiti. Sub ochii cui trebuie nu te mai simti ridicol.
Se ridica din tine femeia si asa incepe jocul.
Priviri lenese si intrigate. Zambete in coltul gurii si pentru ca folosim engleza, ne jucam cu cuvintele.
Nu exista reguli si daca da… iti spui ca exista pentru a fi incalcate. Te rasfeti sub privirea lui si capeti curaj.
Ratacesti sperand sa il vezi. Iar daca il vezi arunci zambete la discretie, si treci mai departe, ca doar din intamplare te-ai nimerit acolo.
Dar apoi intr-o zi parca te-ai plictisit. Vrei mai mult, ca doar noaptea trecuta ai adormit abia pe la 2 noaptea, cu gandul la el si ce i-ai face…
Si ajungi si spui ca azi gata il ignori.
Si iti reuseste, pana cand dai peste el si ochii lui tristi.
Tu nu mai zambesti, iar el se uita lung.
Apoi te prinde la inghesuiala. Si te intreaba de ce esti suparata. Tu spui ca nu, iar el nu te crede. Si apoi zambeste el, zambesti si tu, si arunci la gunoi promisiunea de dimineata.
Dar arde in tine intrebarea – de ce dracu nu face vreun pas…ceva.
Am gasit o sumedenie de variante.
1.O fi gay si …atat.
2.Are prietena si doar se joaca flirtand la munca.
3. nu are prietena dar nu ma place indeajuns ca sa mearga mai departe.
4. (asta imi place mie) il intimidez.
5. I place doar sa povesteasca cu mine.
6. e prea devreme.
7. suntem colegi de munca, so…
8. habar nu am, dar sa-l ia dracu… daca nu ma place.
Azi 25 august. Discutie intre mine si o colega de a mea Divya.
(Eu) – Hey do you know if Veera is with Archie?
- Who? Veera? (si apoi razand cu pofta) No, man. VEERA IS A LOVER BOY.
- What?
- A loverboy, everybody likes him. Me and Archie like him too.
I mean not in that way, but… for example Isha is crazy about him. But he hasn’t got a girlfriend. He likes to flirt with everybody.
Si atat. Ca mai departe mi s-au innecat corabiile. Adica il place toata lumea si el face pe nebunul. Cu toata lumea. Pana si cu mine. Uffff.
Daaahhhh. Stiu, face asta si cu mine. Si am cazut in plasa. Ma credeam vanatorul. Dar apoi…
Nu i-am mai spus si asta. Da cred ca si-a dat seama si de ce am intrebat eu incercand sa par dezinteresata.
Imi place loverboyoul. Ca de fiecare data.
………26. august
(El)-Hey, you were in my dreams last night.
-Really?
-You have to give me your number. Ok?
Si mi-a zambit as usual.
Apoi mai tarziu.
- Give me your number.
- Ok. But I don’t know it by heart.
- What time on Friday? Do you work tomorrow?
- Yes.
- Ok we talk tomorrow than. You close today?
- Yes.
- And your sister?
- Oh she’s off today.
- Ok. We go together. I will wait for you.
Deja m-a pierdut de mult. Adica, si-a luat liber vineri pana la urma. Asa cum l-am rugat. Apoi si eu l-am visat. Si mi-a fost dor de el, si a fost ciudat sa imi dau seama de asta.
Si apoi e familiar, ca si cum ne cunoastem de multa vreme. Mi-a luat telefonul din mana si si-a tastat numarul. S-a sunat ca sa il inregistreze pe al meu. Apoi a desfacut o guma si cum aveam mainile ocupate mi-a dat-o el. Gesturi atat de mici. Si insignifiante, dar…m-a prins el pe mine, in loc sa il prind eu.
Bine ca nu stie. Suntem prieteni.
Pe la 7 deja se schimbase si trebuia sa plece. Mi s-au innecat corabiile. Adica nu o sa mai merem impreuna spre casa.
- Oh you are leaving?
- Yes but I will come back. I have to go to meet a friend to talk about something.
- Oh if you have something else to do you go, don’t have to wait for me.
- No, I will call you and wait for you in the station, just text me when you finish.
- Ok. But don’t mind me if you really have to go.
- Will go together I told you.
- Hm. Ok. I will be in the station at 9.15
Si m-a sunat. Ca de obicei eu nu am raspuns la telefon. Dar i-am trimis mesaj. Si l-am gasit in statia de metrou citind ziarul.
Nu mai spun ca am fost o ametita toata ziua. Si la un moment dat am constientizat ca toata ziua m-am gandit doar la el. Apoi m-am certat. Si am incercat sa nu ma mai gandesc. Nu am reusit. M-am lasat in pace.
In metrou vorbarie. El suparat ca trebuie sa isi prelungeasca viza. Eu bagandu-I degetele in ureche ,cum imi face el de obicei ca sa-l inveselesc.
(Eu )-You know Yvonne (managerul meu) asked me today to work on Friday.
- and didn’t you tell her to fuck off?
- Oh, no. I told her first that I will think about it, and than no, that I have already made plans.
- I would come and kill you if you worked on Friday.
- Hmm, eu cu un zambet de pisica hoata.
- Really, you are off on Friday. We go together shopping.
So. Sunt topita. Sau poate e prea mult spus. Dar e a treia zi libera pe care si-o ia saptamana asta. Si ma uit la el si l-as lua in brate cand il vad suparat. Doar ca are cam 1.85.
Ia vitamine. Mananca salata. Nu si-a vazut familia de doi ani, si cu banii de concediu vrea sa cumpere cadou mamii lui. Cand merge la facultate poarta in geanta bureti speciali pentru sters tabla, pentru ca lesina la sunetul pe care il face hartia cand stergi tabla pe care scrii cu marker. Merge singur la cinema. Sta in apartament cu trei spanioloaice. Nu o place pe Isha si ia spus asta. nu o place nici pe Marina pentru ca vorbeste ca un radio toata ziua. Nu vrea sa se intoarca la el in tara pentru ca deja nu mai are prieteni acolo si nici nu-I place. A crescut la internat. Nu fumeaza. Nu bea. Nu a fumat iarba niciodata. E inalt tare si are un mers leganat. Zambeste mereu. Dar ochii sunt tristi uneori. Se gadila. Imi sufla in ureche. Ma inghionteste pe hol. Ma stropeste cu apa. Se uita la mine. Ma priveste. Are ochii negri si maini frumoase. Are pielea inchisa la culoare si eu nu pot sa nu ma gandesc la contrastul dintre pielea mea si a lui. E nascut pe 13 aprilie. Inca nu mi-am dat seama ce zodie e. Si chiar nu imi pasa ca are 23 ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)