buna...
e soare, e uscat, nu ploua,...inca :)
e un aer tare de iarna.
diferita in toate de ceea ce am stiut 25 ani.
caldura caloriferului, aburii cafelei de langa mine.
ma gandesc cu imensa placere ca e vineri, si ca mai am sambata si duminica de toatala leneveala.
stateam la geam, absorbeam aerul rece si soarele imi inunda ochii, si in mintea mea, un gand reepetat de foarte multe ori...ma bucur ca sunt aici.
ma simt ca si cum am scapat. in zare se vad turnurile cladirilor imense din canarry wharf...centru financiar...
am vazut julie and julia, si mia placut, destul de lung totusi.
relaxant intr-un final.
fereastra e inca deschisa, voi incheia acest post si ma voi cuibari in pat...probabil voi adormi.
vineri, 25 decembrie 2009
luni, 21 decembrie 2009
xmas wish
imi doresc sa fiu sotie.
mai presus de franta, mai presus de psihologie, mai presus de orice.
imi doresc sa fiu sotie.
atat.
mai presus de franta, mai presus de psihologie, mai presus de orice.
imi doresc sa fiu sotie.
atat.
Omah.
Doar atat.
Dainuieste de prea mult timp pentru a-si aduce aminte cum a luat fiinta.
Pentru el –dintotdeauna- e un cuvant ce i se potriveste aproape la fel de bine ca si Zeului Lumii.
Nu stau la cafea, intampinand dimineata, sau la ceai in amurg de ganduri.
Dar isi zambesc constant si multe din secrete, cum le denumesc oamenii, s-au dezvaluit treptat, mintea lui Omah captand sensurile dezlantuite si descatusate de un zeu ratacitor.
Mai bine zis, nu sunt secrete, si nici nu au fost tinute ascunse, ci pur si simplu existenta noastra a oamenilor are nevoie de descatusare si de dezlantuirea propriilor temeri si limite pentru a inchide ochii si a vedea intelesurile vietii, a universului si nestiutului.
Ofteaza adanc, se uita in palma, si rasuceste ceva ce pare a fi un maner minuscul. Se autoabsoarbe si in trei clipe ajunge acasa.
Adulmeca aerul si casca usor, gandindu-se la soarele ce apune.
Asculta prêt de cateva momente fasaitul frunzelor in forma de inima ale copacilor ce daruiesc dragoste, si intra in casa.
Soarbe o gura de cafea cu aroma de menta ramasa de dimineata si aluneca usor in fotoliu. Inchide ochii si se cufunda intr-un soi de meditatie. E asemanatoare cu somnul oamenilor. I trec prin fata ochilor imagini disparate ale zilei ce tocmai s-a sfarsit.
Acei ochi verzi stiau. Oare de cat timp? Si cum aflase?
Uimirea i-a fost atat de mare incat i-au scapat altele. Pana sa se dezmeticeasca pustiul disparuse. Dar il va afla din nou.
Pentru Omah timpul si posibilitatile erau infinite.
Se cufunda si mai mult iar respiratia lui capata un ritm regulat.
Pieptul I se ridica usor, iar luminitele aruncau umbre pe chipul copilaresc.
Parul roscat si carliontat parea nefiresc de stralucitor si plin de viata in semiintunericul camerei.
Nici macar nu se dezbracase. Ramasese cu hainele vechi de catifea verde, pe care nu se indura sa le arunce. Amana zi de zi, spunandu-si ca le va mai imbraca inca o data si gata. Cu siguranta vor sfarsi in cufarul plin de lucruri pretioase pline de semnificatii. Spalate si parfumate, pana in ziua in care va mai gasi un pretext sa le poarte inca o data.
Privit de la distanta arata ca un elf nedefinit. Era destul de mic de statura, dar nu indeajuns. Avea varful urechilor ascutit dar erau prea mici si de cele mai multe ori ascunse de parul dezordonat si nefiresc de carliontat.
In functie de anotimp parul lui capata o alta nuanta de rosu. Toamna semana cu al frunzelor ce se pregatesc de hibernare. Apoi primavara acel rosu tarziu al lalelelor din gradinile oamenilor. Gene lungi, acopereau ochii mari albastri, ce te priveau iscoditor si iti dadeau impresia ca e intr-o stare permanenta de uimire.
Fata era frumoasa si inspira imediat incredere, debordand de bunatate. Un zambet larg al cuiva care detinea un numar infinit de chei.
Toata aceasta infatisare I fusese daruita. Zeul lumii, drept rasplata pentru descalcirea unei intamplari, I urase sa arate intotdeauna in exterior asa cum era in interior.
De aici infatisarea unui pusti ciudat de 15 ani.
Dar Omah avea aproximativ 1800 ani. Pentru el a trai avea un cu totul alt sens decat pentru noi. Timpul era ceva imuabil. Timpul exista doar atata timp cat te gendeai la el si I acordai importanta. In rest se topea si se evapora ca si cand nu ar fi existat.
1800 ani. Atatea vieti traite si epuizate cat nu am putea cuprinde noi in mintea noastra.
Saturase sentimente, experiente, emotii, cunoscuse oameni, si mai presus de orice se cunoscu pe el.
A cercetat indelung propria fiinta pana a reusit sa inteleaga. Pana cand interiorul era acasa iar exteriorul era locul de joaca.
Un loc de joaca responsabil. Si totusi era la fel de complicat. Exact asa cum isi amintea el. Oamenii aveau darul de a transforma chiar si cel mai simplu lucru intr-unul complicat.
Si uite asa avea el de furca in fiecare zi. Dar chiar si asa I placeau lucrurile ce se cereau descalcite.
Mintea lui revenea la inceputuri si isi aducea aminte de ceea ce odinioara obisnuia si el sa faca.
…………………………………………………………………………………………………………………………
Dupa ce s-a ridicat a oftat adanc. S-a asezat in fund si si-a dat seama ca lacrimile se lupta cu un ras usor dezamagit. Offfff…
Miile de intrebari ce te inunda in momentul in care a trecut teroarea si deznadejdea caderii in gol. Si totusi si de data asta a reusit sa evite ceea ce uneori ar vrea sa lase sa se intample.
Sa cada de la inaltime. Sa atinga fundul abisului si sa caute cu frenezie ceea ce atrage atat de multi oameni.
Bineinteles ca nimeni nu isi doreste in mod constient sa ajunga acolo, doar ca intr-un fel sau altul, la un moment dat toti ajungem destul de aproape incat sa simtim cum parul de pe spate se ridica.
Dar teroarea ca ai putea ajunge acolo, te face sa iti doresti atat de mult sa te ridici inainte sa fi cazut de tot, incat devii omul ce ai vrea sa fii in fiecare zi.
Iti ia o secunda sa realizezi, ca puterea ta e nemarginita.
Dorinta lipseste cel mai adesea.
Lui I mai lipsea si increderea.
Lacrimile au curs fara sa-si mai dea osteneala sa le trimita in adancul din el, in nefiinta din care au luat nastere. Apoi a venit si zambetul de usurare. Si totusi intunericul de el ar fi vrut sa se contopeasca macar o data cu cel din abis.
Isi scutura hainele. Si incepu sa isi faca promisiuni.
Fiecare cadere, inseamna o ridicare si apoi un nou inceput.
Iti dai seama ca vrei sa schimbi ceva si trebuie. Nu e in ordine si ceva lipseste.
Lipsesti tu din peisaj. Ai tacut prea mult, ai ratacit si mai mult.
Si totusi acasa exista. Il simti in tine. Simti lipsa. E atat de real ca nu mai trebuie sa dormi si apoi inconstientul sa invoce ceea ce ai trait candva si locul ce iti bucura narile dimineata.
Simti si vezi cu ochii mintii in timpul zilei, in timp ce te uiti pierdut la oameni si la vitrinele magazinelor. Vezi verdele copacilor, copaci ce nu se potrivesc nicicum cu cei ce sunt pe strada pe care fizic te afli. Vezi zidurile caselor si culorile strazilor. Parca sunt mai mici. Parca nu e atata mare de oameni. Simti mirosul diminetii si strigatele celor ce incep o noua zi de munca.
Iti simti mana pe cana de cafea sau ceai, cum o duci la buze, si cum privesti in jurul tau parca vrand sa nu se mai miste nimic. Ca atunci cand prinzi momente si ai vrea sa devina eternitate.
Asa a devenit el calator. Asa a inceput sa devina altfel, sa intreaca toate granitele, sa arunce in aer limitele, si sa isi remodeleze povestea.
De fapt totul era exact asa cum trebuia sa fie. Poate cu mici modificari pe alocuri.
Intamplari, cautari, picturi ce povesteau locuri.
Panzele de la 1800, peisajele erau vii. Oameni ce au putut sa prinda bucati infime de neant in vopsele cu pensoane, culori…
Ramasese cu o impresie puternica dupa ce vizitase o expozitie.
Ok, gata.
Se indrepta spre casa. Rasuci manerul din palma, si constientiza momentul abia cand se lasa usor in fotoliul lui. Se scutura usor de amintirea sentimentul aiurea lasat de intamplarea de mai devreme.
Stia ca va trebui sa revina asupra faptelor, asupra sentimentelor incercate, dar asta mai tarziu.
Atuul lui era ca putea dilata timpul. Timpul incepuse sa-i devina aliat. Prieten.
Respectul si simplitatea erau cheia, doar ca trebuia rabdare si concentrare.
Lhyl se aseza pe marginea ferestrei si privi luminile orasului ce se asternea la picioarele lui. De la etajul 20,unde era apartamentul lui putea vedea pana departe. Zgomotul era estompat, pana la el mai ajungeau doar sunetul sirenelor ratacite in noapte. Era un sentiment usor ciudat sa poti privi detasat de pe margine forfota vietii de noapte a unui oras atat de mare.
Si mai erau stelele calatoare cum denumise el luminile avioanelor care cu siguranta incepeau o calatorie spre una din tarile foarte indepartate, asezate pe harta in locuri exotice, locuri ce le priveai si incercai sa iti imaginezi zambetul oamenilor si viata de zi cu zi. Calatorii ce durau cat o noapte din viata unora, sau cat o zi din a altora. Avioane ce transportau cateva sute de oameni.
Era momentul lui de calm si meditatie. Nici macar nu dadea drumul la muzica. Pur si simplu lasa aerul racoros al noptii sa il invaluie. In spate era siguranta casei lui. Alaturi paharul mare cu ceai de trandafiri si buchetul de levantica. Mirosul il ametea si il transporta usor intr-o alta lume.
Trandafirii erau de data asta culesi din Toscana. Iar lavanda ca de obicei de pe campurile din Provence.
Descoperise macii rosii de curand. Campuri intregi si I privea fascinat. Flori mari si mici, atat de gingase si atat de daruite existentei. Petale fine si stralucitoare ce reflectau razele, si usor sifonate, de parca vantul in graba lui nu avusese destula grija, sau poate cineva le transporta din alta lume in buzunar…si atunci normal ca petalele ajungea deja sifonate. Sau poate toate acele linii era bucati de harti. Harti ale unor suflete ratacite, asa ca al lui.
Suflete menite sa caute la nesfarsit sa viseze si apoi sa nu gaseasca.
Pervazul ferestrei lui era construit special, era lat. Avea o fereastra mare cat jumatate de perete, si era ca un fotoliu lung construit, cu perne multe colorate, exact atat cat sa-I ofere confortul necesar dupa o zi lunga si obositoare.
Zambi cerului, apoi trase draperiile grele, atat cat sa mai lase lumina lunii sa arunce umbre in camera, si se tolani in pat, se inveli cu patura mare si moale, aseza perna sub cap si isi lasa mintea sa alerge spre visele din ultima vreme.
Vise pe care nu le-ar putea povesti cuiva fara sa fie privit intr-un mod ciudat.
Dar pe el il faceau sa se simta atat de bine… de aceea isi si lasa mintea sa alunece.
Si totusi senzatiile erau in el. Atat de vii ca le putea reculege in orice moment al zilei. Si imediat o stare de calm il infasura.
Doar atat.
Dainuieste de prea mult timp pentru a-si aduce aminte cum a luat fiinta.
Pentru el –dintotdeauna- e un cuvant ce i se potriveste aproape la fel de bine ca si Zeului Lumii.
Nu stau la cafea, intampinand dimineata, sau la ceai in amurg de ganduri.
Dar isi zambesc constant si multe din secrete, cum le denumesc oamenii, s-au dezvaluit treptat, mintea lui Omah captand sensurile dezlantuite si descatusate de un zeu ratacitor.
Mai bine zis, nu sunt secrete, si nici nu au fost tinute ascunse, ci pur si simplu existenta noastra a oamenilor are nevoie de descatusare si de dezlantuirea propriilor temeri si limite pentru a inchide ochii si a vedea intelesurile vietii, a universului si nestiutului.
Ofteaza adanc, se uita in palma, si rasuceste ceva ce pare a fi un maner minuscul. Se autoabsoarbe si in trei clipe ajunge acasa.
Adulmeca aerul si casca usor, gandindu-se la soarele ce apune.
Asculta prêt de cateva momente fasaitul frunzelor in forma de inima ale copacilor ce daruiesc dragoste, si intra in casa.
Soarbe o gura de cafea cu aroma de menta ramasa de dimineata si aluneca usor in fotoliu. Inchide ochii si se cufunda intr-un soi de meditatie. E asemanatoare cu somnul oamenilor. I trec prin fata ochilor imagini disparate ale zilei ce tocmai s-a sfarsit.
Acei ochi verzi stiau. Oare de cat timp? Si cum aflase?
Uimirea i-a fost atat de mare incat i-au scapat altele. Pana sa se dezmeticeasca pustiul disparuse. Dar il va afla din nou.
Pentru Omah timpul si posibilitatile erau infinite.
Se cufunda si mai mult iar respiratia lui capata un ritm regulat.
Pieptul I se ridica usor, iar luminitele aruncau umbre pe chipul copilaresc.
Parul roscat si carliontat parea nefiresc de stralucitor si plin de viata in semiintunericul camerei.
Nici macar nu se dezbracase. Ramasese cu hainele vechi de catifea verde, pe care nu se indura sa le arunce. Amana zi de zi, spunandu-si ca le va mai imbraca inca o data si gata. Cu siguranta vor sfarsi in cufarul plin de lucruri pretioase pline de semnificatii. Spalate si parfumate, pana in ziua in care va mai gasi un pretext sa le poarte inca o data.
Privit de la distanta arata ca un elf nedefinit. Era destul de mic de statura, dar nu indeajuns. Avea varful urechilor ascutit dar erau prea mici si de cele mai multe ori ascunse de parul dezordonat si nefiresc de carliontat.
In functie de anotimp parul lui capata o alta nuanta de rosu. Toamna semana cu al frunzelor ce se pregatesc de hibernare. Apoi primavara acel rosu tarziu al lalelelor din gradinile oamenilor. Gene lungi, acopereau ochii mari albastri, ce te priveau iscoditor si iti dadeau impresia ca e intr-o stare permanenta de uimire.
Fata era frumoasa si inspira imediat incredere, debordand de bunatate. Un zambet larg al cuiva care detinea un numar infinit de chei.
Toata aceasta infatisare I fusese daruita. Zeul lumii, drept rasplata pentru descalcirea unei intamplari, I urase sa arate intotdeauna in exterior asa cum era in interior.
De aici infatisarea unui pusti ciudat de 15 ani.
Dar Omah avea aproximativ 1800 ani. Pentru el a trai avea un cu totul alt sens decat pentru noi. Timpul era ceva imuabil. Timpul exista doar atata timp cat te gendeai la el si I acordai importanta. In rest se topea si se evapora ca si cand nu ar fi existat.
1800 ani. Atatea vieti traite si epuizate cat nu am putea cuprinde noi in mintea noastra.
Saturase sentimente, experiente, emotii, cunoscuse oameni, si mai presus de orice se cunoscu pe el.
A cercetat indelung propria fiinta pana a reusit sa inteleaga. Pana cand interiorul era acasa iar exteriorul era locul de joaca.
Un loc de joaca responsabil. Si totusi era la fel de complicat. Exact asa cum isi amintea el. Oamenii aveau darul de a transforma chiar si cel mai simplu lucru intr-unul complicat.
Si uite asa avea el de furca in fiecare zi. Dar chiar si asa I placeau lucrurile ce se cereau descalcite.
Mintea lui revenea la inceputuri si isi aducea aminte de ceea ce odinioara obisnuia si el sa faca.
…………………………………………………………………………………………………………………………
Dupa ce s-a ridicat a oftat adanc. S-a asezat in fund si si-a dat seama ca lacrimile se lupta cu un ras usor dezamagit. Offfff…
Miile de intrebari ce te inunda in momentul in care a trecut teroarea si deznadejdea caderii in gol. Si totusi si de data asta a reusit sa evite ceea ce uneori ar vrea sa lase sa se intample.
Sa cada de la inaltime. Sa atinga fundul abisului si sa caute cu frenezie ceea ce atrage atat de multi oameni.
Bineinteles ca nimeni nu isi doreste in mod constient sa ajunga acolo, doar ca intr-un fel sau altul, la un moment dat toti ajungem destul de aproape incat sa simtim cum parul de pe spate se ridica.
Dar teroarea ca ai putea ajunge acolo, te face sa iti doresti atat de mult sa te ridici inainte sa fi cazut de tot, incat devii omul ce ai vrea sa fii in fiecare zi.
Iti ia o secunda sa realizezi, ca puterea ta e nemarginita.
Dorinta lipseste cel mai adesea.
Lui I mai lipsea si increderea.
Lacrimile au curs fara sa-si mai dea osteneala sa le trimita in adancul din el, in nefiinta din care au luat nastere. Apoi a venit si zambetul de usurare. Si totusi intunericul de el ar fi vrut sa se contopeasca macar o data cu cel din abis.
Isi scutura hainele. Si incepu sa isi faca promisiuni.
Fiecare cadere, inseamna o ridicare si apoi un nou inceput.
Iti dai seama ca vrei sa schimbi ceva si trebuie. Nu e in ordine si ceva lipseste.
Lipsesti tu din peisaj. Ai tacut prea mult, ai ratacit si mai mult.
Si totusi acasa exista. Il simti in tine. Simti lipsa. E atat de real ca nu mai trebuie sa dormi si apoi inconstientul sa invoce ceea ce ai trait candva si locul ce iti bucura narile dimineata.
Simti si vezi cu ochii mintii in timpul zilei, in timp ce te uiti pierdut la oameni si la vitrinele magazinelor. Vezi verdele copacilor, copaci ce nu se potrivesc nicicum cu cei ce sunt pe strada pe care fizic te afli. Vezi zidurile caselor si culorile strazilor. Parca sunt mai mici. Parca nu e atata mare de oameni. Simti mirosul diminetii si strigatele celor ce incep o noua zi de munca.
Iti simti mana pe cana de cafea sau ceai, cum o duci la buze, si cum privesti in jurul tau parca vrand sa nu se mai miste nimic. Ca atunci cand prinzi momente si ai vrea sa devina eternitate.
Asa a devenit el calator. Asa a inceput sa devina altfel, sa intreaca toate granitele, sa arunce in aer limitele, si sa isi remodeleze povestea.
De fapt totul era exact asa cum trebuia sa fie. Poate cu mici modificari pe alocuri.
Intamplari, cautari, picturi ce povesteau locuri.
Panzele de la 1800, peisajele erau vii. Oameni ce au putut sa prinda bucati infime de neant in vopsele cu pensoane, culori…
Ramasese cu o impresie puternica dupa ce vizitase o expozitie.
Ok, gata.
Se indrepta spre casa. Rasuci manerul din palma, si constientiza momentul abia cand se lasa usor in fotoliul lui. Se scutura usor de amintirea sentimentul aiurea lasat de intamplarea de mai devreme.
Stia ca va trebui sa revina asupra faptelor, asupra sentimentelor incercate, dar asta mai tarziu.
Atuul lui era ca putea dilata timpul. Timpul incepuse sa-i devina aliat. Prieten.
Respectul si simplitatea erau cheia, doar ca trebuia rabdare si concentrare.
Lhyl se aseza pe marginea ferestrei si privi luminile orasului ce se asternea la picioarele lui. De la etajul 20,unde era apartamentul lui putea vedea pana departe. Zgomotul era estompat, pana la el mai ajungeau doar sunetul sirenelor ratacite in noapte. Era un sentiment usor ciudat sa poti privi detasat de pe margine forfota vietii de noapte a unui oras atat de mare.
Si mai erau stelele calatoare cum denumise el luminile avioanelor care cu siguranta incepeau o calatorie spre una din tarile foarte indepartate, asezate pe harta in locuri exotice, locuri ce le priveai si incercai sa iti imaginezi zambetul oamenilor si viata de zi cu zi. Calatorii ce durau cat o noapte din viata unora, sau cat o zi din a altora. Avioane ce transportau cateva sute de oameni.
Era momentul lui de calm si meditatie. Nici macar nu dadea drumul la muzica. Pur si simplu lasa aerul racoros al noptii sa il invaluie. In spate era siguranta casei lui. Alaturi paharul mare cu ceai de trandafiri si buchetul de levantica. Mirosul il ametea si il transporta usor intr-o alta lume.
Trandafirii erau de data asta culesi din Toscana. Iar lavanda ca de obicei de pe campurile din Provence.
Descoperise macii rosii de curand. Campuri intregi si I privea fascinat. Flori mari si mici, atat de gingase si atat de daruite existentei. Petale fine si stralucitoare ce reflectau razele, si usor sifonate, de parca vantul in graba lui nu avusese destula grija, sau poate cineva le transporta din alta lume in buzunar…si atunci normal ca petalele ajungea deja sifonate. Sau poate toate acele linii era bucati de harti. Harti ale unor suflete ratacite, asa ca al lui.
Suflete menite sa caute la nesfarsit sa viseze si apoi sa nu gaseasca.
Pervazul ferestrei lui era construit special, era lat. Avea o fereastra mare cat jumatate de perete, si era ca un fotoliu lung construit, cu perne multe colorate, exact atat cat sa-I ofere confortul necesar dupa o zi lunga si obositoare.
Zambi cerului, apoi trase draperiile grele, atat cat sa mai lase lumina lunii sa arunce umbre in camera, si se tolani in pat, se inveli cu patura mare si moale, aseza perna sub cap si isi lasa mintea sa alerge spre visele din ultima vreme.
Vise pe care nu le-ar putea povesti cuiva fara sa fie privit intr-un mod ciudat.
Dar pe el il faceau sa se simta atat de bine… de aceea isi si lasa mintea sa alunece.
Si totusi senzatiile erau in el. Atat de vii ca le putea reculege in orice moment al zilei. Si imediat o stare de calm il infasura.
duminică, 20 decembrie 2009
approaching thirty
incerc de o vreme sa mai construiesc un blog.
as vrea sa contina tot soiul de amintiri din copilarie , adica de pana la 27...si apoi continuare de pana la 30.
mi-a venit asa... in drum spre munca...flash-uri , imagini ale oamenilor, locurilor si intamplari...
dar cumva nu reusesc sa fac asta, ceva nu e ok...
am creat unu cu nuante de verde si lemonade...
dar...
am mai gasit un radio cu muzica inspiring... un soi de jazz amestecat.
partea draguta e ca minunea de screamer imi da posibilitatea sa imi inregistrez muzica ce o ascult...
ahh si mi-am luat casti sony, foaaaaaarte mistooo.
gen dj. le ador.
as vrea sa contina tot soiul de amintiri din copilarie , adica de pana la 27...si apoi continuare de pana la 30.
mi-a venit asa... in drum spre munca...flash-uri , imagini ale oamenilor, locurilor si intamplari...
dar cumva nu reusesc sa fac asta, ceva nu e ok...
am creat unu cu nuante de verde si lemonade...
dar...
am mai gasit un radio cu muzica inspiring... un soi de jazz amestecat.
partea draguta e ca minunea de screamer imi da posibilitatea sa imi inregistrez muzica ce o ascult...
ahh si mi-am luat casti sony, foaaaaaarte mistooo.
gen dj. le ador.
sâmbătă, 12 decembrie 2009
in this very moment...
as vrea sa imi incalt ghetele, sa imi iau un hanorac pe mine, sa imi infasor fular gros in jurul gatului,
sa iau geaca mea pe care o ador pe mine, sa trag gluga pe cap,
sa pun pe stick muzica ce o ascult in acest moment,
si sa ies afara sa ma bucur de soarele cu dinti,
sa merg in parc si sa simt frunzele adormite cum scrasnesc sub pasii mei...
sa simt aerul tare si rece cum imi inunda narile, sa imi simt creierul cum respira si se relaxeaza...
sa imi simt inima ca imi multumeste...
si sa ma gandesc inca o data ca ar fi bine sa iau totul asa cum vine, pas cu pas, fiecare lucru pe rand, fara sa ma grabesc si fara sa ma gandesc prea mult...
as vrea sa ma linistesc si sa ma gandesc ca am timp sa le fac pe toate, ca nu e nevoie nici sa aman, nici sa fug spre lucruri in speranta ca asa le voi prinde mai repede...
si iar in londra cred ca e cel mai frumos cer din cate am vazut pana acum...
sa iau geaca mea pe care o ador pe mine, sa trag gluga pe cap,
sa pun pe stick muzica ce o ascult in acest moment,
si sa ies afara sa ma bucur de soarele cu dinti,
sa merg in parc si sa simt frunzele adormite cum scrasnesc sub pasii mei...
sa simt aerul tare si rece cum imi inunda narile, sa imi simt creierul cum respira si se relaxeaza...
sa imi simt inima ca imi multumeste...
si sa ma gandesc inca o data ca ar fi bine sa iau totul asa cum vine, pas cu pas, fiecare lucru pe rand, fara sa ma grabesc si fara sa ma gandesc prea mult...
as vrea sa ma linistesc si sa ma gandesc ca am timp sa le fac pe toate, ca nu e nevoie nici sa aman, nici sa fug spre lucruri in speranta ca asa le voi prinde mai repede...
si iar in londra cred ca e cel mai frumos cer din cate am vazut pana acum...
vineri, 30 octombrie 2009
ma gandeam zilele trecute...
momentul in care te gandesti ca nu...asa ceva nu se intampla...nu ti se poate intampla...
ceva atat de aiurea ce iti da senzatii atat de idioate incat la un moment dat te intrebi in exact care clipa, numarul trei sau patru vor incepe sa iti creasca urechi de magar?
eventual sa incepi si sa ragi...
am experimentat in seara asta... iar...pentru ultima data.
momentul in care te gandesti ca nu...asa ceva nu se intampla...nu ti se poate intampla...
ceva atat de aiurea ce iti da senzatii atat de idioate incat la un moment dat te intrebi in exact care clipa, numarul trei sau patru vor incepe sa iti creasca urechi de magar?
eventual sa incepi si sa ragi...
am experimentat in seara asta... iar...pentru ultima data.
in fundal se aude un scartait de usa din lemn masiv, care se inchide usor...
stii ca se inchide...e atmosfera incarcata si aerul nu mai circula prin atatea cotloane...e si el cumva deodata ingradit....e mai putin spatiu...
se inchide usa usor si in penumbra se vede o mana firava care mangaie usor lemnul, parca cu un soi de regret...
capul plecat si parul ce acopera fata usor trista...
stia ca va veni clipa asta...stia dinainte ca nu va fi nimic, ba chiar iau trecut prin minte atat de clar...
dar a alungat totul...
cu un zgomot surd usa e inchisa intr-un final.
cat va ramane iar asa nu se stie...ceva timp va trece pana aerul va colinda iar liber.
hmmmm...
stii ca se inchide...e atmosfera incarcata si aerul nu mai circula prin atatea cotloane...e si el cumva deodata ingradit....e mai putin spatiu...
se inchide usa usor si in penumbra se vede o mana firava care mangaie usor lemnul, parca cu un soi de regret...
capul plecat si parul ce acopera fata usor trista...
stia ca va veni clipa asta...stia dinainte ca nu va fi nimic, ba chiar iau trecut prin minte atat de clar...
dar a alungat totul...
cu un zgomot surd usa e inchisa intr-un final.
cat va ramane iar asa nu se stie...ceva timp va trece pana aerul va colinda iar liber.
hmmmm...
miercuri, 28 octombrie 2009
nu poti renunta usor atunci cand cineva e in viata ta.
nu conteaza ce rol joaca ci doar cat de important e.
orbitezi in jurul fiintei ce te inspira...si uiti de tine.
uiti de cat de mult muncesti.
uiti de oboseala.
uiti de absenta plimbarilor si uiti ca nu ai mai fost in locul preferat de mult timp.
apoi il vezi cum adoarme chiar langa tine.
cu toate ca tu ai fi vrut sa faci la fel un minut mai devreme dar ai crezut ca nu se cade.
uiti ca trebuie sa te privesti in fiecare zi si chiar sa te vezi pe tine si nu ceea ce ai vrea el sa vada.
si pana da o raceala crunta peste tine, nu iti aduci aminte.
apoi te constientizezi.
si iti dai seama ca te-ai neglijat.
tre sa ma tratez :)
nu conteaza ce rol joaca ci doar cat de important e.
orbitezi in jurul fiintei ce te inspira...si uiti de tine.
uiti de cat de mult muncesti.
uiti de oboseala.
uiti de absenta plimbarilor si uiti ca nu ai mai fost in locul preferat de mult timp.
apoi il vezi cum adoarme chiar langa tine.
cu toate ca tu ai fi vrut sa faci la fel un minut mai devreme dar ai crezut ca nu se cade.
uiti ca trebuie sa te privesti in fiecare zi si chiar sa te vezi pe tine si nu ceea ce ai vrea el sa vada.
si pana da o raceala crunta peste tine, nu iti aduci aminte.
apoi te constientizezi.
si iti dai seama ca te-ai neglijat.
tre sa ma tratez :)
uneori...
uneori te simti crappy
uneori te simti inspirat
uneori te simti nelinistit
uneori te simti gelos
uneori te simti stupid
uneori simti ca viata te depaseste
uneori te simti in stare de orice
uneori te simti ratacit
uneori te simti ca si cum ar fi prima data
uneori lumea e altfel
uneori deschizi ochii
uneori observi
uneori incerci alte unghiuri
uneori soarele straluceste
uneori totul orbiteaza in jurul tau
uneori universul comploteaza
uneori iubesti
uneori iti doresti sa iubesti
uneori nu se intampla nimic
uneori sau de multe ori ai vrea altceva
uneori sau de cele mai multe ori ai vrea sa fii altcineva
uneori realizezi ca sa fii tu e cel mai nimerit
si nu doar uneori iti dai seama ce miracol e intreaga ta viata.
uneori te simti inspirat
uneori te simti nelinistit
uneori te simti gelos
uneori te simti stupid
uneori simti ca viata te depaseste
uneori te simti in stare de orice
uneori te simti ratacit
uneori te simti ca si cum ar fi prima data
uneori lumea e altfel
uneori deschizi ochii
uneori observi
uneori incerci alte unghiuri
uneori soarele straluceste
uneori totul orbiteaza in jurul tau
uneori universul comploteaza
uneori iubesti
uneori iti doresti sa iubesti
uneori nu se intampla nimic
uneori sau de multe ori ai vrea altceva
uneori sau de cele mai multe ori ai vrea sa fii altcineva
uneori realizezi ca sa fii tu e cel mai nimerit
si nu doar uneori iti dai seama ce miracol e intreaga ta viata.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
marți, 6 octombrie 2009
Atingi o stare de bine si te bucuri de ea. Nu te intrebi de unde vine sau cum ai ajuns sa o traiesti. Privesti copacii, frunzele ruginite prematur, hainele cu maneca lunga… privesti toamna de fapt.
Si apoi iti aduci aminte. Toamna e pentru suflet anotimp de meditatie. Anotimp in care privesti in jurul tau cu un zambet usor si persistent pe buze. Adulmeci aerul si simti miros usor de ploaie razgandita. Apoi mai privesti ultimele palcuri de flori din parc si culorile ce stii ca numai vara le mai pastreaza cateva zile pentru prietena cea draga, toamna.
Citesc despre Van Gogh. Privesc cu dragoste minute in sir miniaturile ce infatiseaza tablourile lui raspandite in toata lumea.
De ce cu dragoste? Cu ani in urma am citit biografia lui. Am regasit in nelinistile si cautarile lui o parte din ale mele. Neputinta de nu avea ceea ce consideri a fi cel mai important. Dragoste. Intelegere si apreciere putina. Si atunci m-am indragostit. L-am luat in sufletul meu. Amintirea lui. Numele. Picturile ce le-am vazut doar in tomuri ce ne invata despre arta. Si da azi spun ca este pictorul meu preferat.
Si cand voi merge in Amsterdam voi merge cu motiv principal sa ma bucur de muzeul Van Gogh.
Dar pentru ca e toamna poate, m-am trezit cautand cu infrigurare raftul numit arta. Si apoi am inceput sa rasfoiesc cartile putine despre diversi pictori. Am mai gasit un Taschen despre Titian. Dar simt o pofta de nepotolit. Vreau sa stiu mai multe.
Si iar mi-am adus aminte ca biblioteca din parc, cea ce e la jumatate de ora de mine are mai multe carti. Dar vreau si poezie. Sa citesc. Sa savurez si sa visez. Sa imi rasfat simturile si sa imi incant spiritul.
Si apoi iti aduci aminte. Toamna e pentru suflet anotimp de meditatie. Anotimp in care privesti in jurul tau cu un zambet usor si persistent pe buze. Adulmeci aerul si simti miros usor de ploaie razgandita. Apoi mai privesti ultimele palcuri de flori din parc si culorile ce stii ca numai vara le mai pastreaza cateva zile pentru prietena cea draga, toamna.
Citesc despre Van Gogh. Privesc cu dragoste minute in sir miniaturile ce infatiseaza tablourile lui raspandite in toata lumea.
De ce cu dragoste? Cu ani in urma am citit biografia lui. Am regasit in nelinistile si cautarile lui o parte din ale mele. Neputinta de nu avea ceea ce consideri a fi cel mai important. Dragoste. Intelegere si apreciere putina. Si atunci m-am indragostit. L-am luat in sufletul meu. Amintirea lui. Numele. Picturile ce le-am vazut doar in tomuri ce ne invata despre arta. Si da azi spun ca este pictorul meu preferat.
Si cand voi merge in Amsterdam voi merge cu motiv principal sa ma bucur de muzeul Van Gogh.
Dar pentru ca e toamna poate, m-am trezit cautand cu infrigurare raftul numit arta. Si apoi am inceput sa rasfoiesc cartile putine despre diversi pictori. Am mai gasit un Taschen despre Titian. Dar simt o pofta de nepotolit. Vreau sa stiu mai multe.
Si iar mi-am adus aminte ca biblioteca din parc, cea ce e la jumatate de ora de mine are mai multe carti. Dar vreau si poezie. Sa citesc. Sa savurez si sa visez. Sa imi rasfat simturile si sa imi incant spiritul.
cum a inceput...
Am alunecat usor. Fara sa imi dau seama. Nu visez. Nu dorm. Mananc, dar nu mai are nimic gust.
I aud vocea, merg aiurea, doar voi da peste el. Dar…
Dar nu e… nu e ceea ce astept, ceea ce imi doresc. E drept ca poti gasi ceea ce vrei acolo unde te astepti mai putin, dar nu e…
The story of the S scarf…
Am avut o zi minunata. O zi la sfarsitul careia imi simteam sufletul ca doare. De ce? Pentru ca sunt lucruri care vin in exemplar unic.
Sunt intamplari, sunt clipe ce le petreci cu o singura persoana, intr-un singur loc, si doar o data.
E totul atat de intens si atat de altfel incat te consuma total.
Am dormit adanc. Nici nu cred ca m-am intors pe partea cealalta.
Nu am mai fost de mult atat de obosita. Acea oboseala care te face sa adormi si apoi te simti extraordinar de odihnit si linistit.
Am hoinarit o zi intreaga. A plouat, a fost soare, ne-a fost foame, ne-a fost sete. Am ras, am povestit, si m-a tinut de mana.
O mare de oameni si cea mai aglomerata strada dintr-o capitala europeana. Eu alba, el cafea cu lapte. Eu 27 curand, el 23.
Eu libera, el savurand fiecare moment. Nu stie cat va mai ramane in Londra. Deja e vorba de zile, asa ca nu spune nu la nimic.
M-a tinut de mana, sa nu ma piarda. Mi-a spus ca acum sunt langa el, si daca intoarce privirea sunt la un kilometru departare. Asa ca m-a tinut de mana. Ma tinea in spatele lui cand treceam strada, si nu de putine ori m-am izbit de el in graba mea vesnica si neatenta. Era ca un scut.
Ametita de cat de bine era. Uitasem cum e sa fii protejata de un barbat.
Sa te trateze ca pe ceva firav si sensibil. S-a mirat de degetele mele subtiri si pielea mea fina.
Cumva la un moment dat fiecare om din viata mea are tendinta sa ma protejeze intr-un fel sau altul.
Ela duce la paroxism asta, uitandu-se mereu in urma, si obligandu-ma sa merg in fata ei, apoi luandu-ma de mana cand trecem strada.
Oamenii ma hranesc, se uita la mine si se mira, unii ma asculta, altii ma privesc, unii isi doresc sa ma vada fericita, altii au vazut candva stralucirea din ochii mei ce apare uneori si isi doresc sa o mai vada.
Ieri am fost fericita. Ieri mi-am dat seama ca sunt cea mai norocoasa. Ieri am realizat ca nu ma voi inchide niciodata, ca nu voi renunta la oameni, ca voi iubi mereu in mii de moduri, si pentru diverse perioade, ca voi cunoaste oameni, povesti, suflete si la nesfarsit pe mine.
Voi continua sa ascult, sa zambesc, sa vorbesc, sa ma mir, sa cunosc.
Azi sunt aici, maine in alta parte.
Acum stiu ce vreau. Stiam si inainte. Dar acum stiu mai mult.
Am ales haine dupa culori, fara sa le probez. Am ales si pentru el si le-a luat pe toate. S-a uitat de doua ori in oglinda si i-a placut. Apoi am ales eu pentru el totul.
i-am legat o esarfa la gat, si a intrat in alta poveste. Una in care era altcineva. Si-a schimbat privirea si apoi mersul. Pana a obosit. Si a revenit langa mine.
Am mirosit parfumuri, am probat haine, ne-am ratacit. Am mancat mancare proasta si am platit multi bani.
Mi-a spus ca a fost sfatuit sa nu se joace cu mine-don’t play with the innocent girl.
M-a amuzat teribil. Am ras cateva minute bune, si apoi i-am spus ca el e in jocul meu si nu eu in al lui. Nu stiu daca a inteles.
Apoi am punctat ca oricum suntem prieteni, am iesit la cumparaturi si ne simtim bine, - or do you have something more in your mind, do you intend to do more?
Mi-a spus ca nu dupa cateva momente de privit fiecare in ochii celuilalt.
Wrong answer.
Dar… dupa jumatate de zi mi-am dat seama ca nu am cu cine ma juca.
E prea sincer, prea dulce si prea interesat sa traiasca fiecare clipa, incat nu stie uneori ce sa faca. Si alege sa nu faca nimic.
Povesteste mult despre mama lui. I este dor de prietenii din tara lui dar nu vrea sa se intoarca acolo. E prins intre doua lumi. Nu vrea sa renunte nici la ce are aici, nici la ce are acolo. E inca destul de imatur sa nu se gandeasca la ziua de maine. E incantat ca un copil ca are o prietena europeanca. Una care stie unde e India, cine e Rama, si care e capitala. Una care stie ce e cous-cous, care vorbeste franceza si spaniola.
Sunt mai mult o curiozitate pentru el. Dar am stat cu el toata ziua de la 11.30 pana la 20.30.
Si parca mai voia fiecare. Eu am venit acasa. El a mers direct la un party.
Imi aduce aminte de mine de acum cativa ani. Nu ratam nimic. Totul merita incercat. Si acum e asa dar la un alt nivel.
Acum deja stiu ce merita si ce nu. Iar daca pierd stiu cum sa fac sa ma impac cu esecul de fi ratat ceva ce imi doream.
Eu ma port ca un copil. El e un copil. E dulce. Am mai spus.
s-a sfarsit seara cu o esarfa. Una minunata. Cea mai frumoasa esarfa pe care am avut-o vreodata. E made in India, si e de la Veera. E verde cu gri si e tesuta cu mai multe culori, are canafi mari si sunt cate trei. E in forma de triunghi, si are o poveste. Poveste doar pentru anumite urechi.
Cert e ca mi-a bucurat sufletul si mi-a usurat povara. E in jocul meu, si mi-a daruit mai mult decat credeam. Nu asteptam nimic. Voiam sa ma bucur de el. Sa il fac sa se simta bine, si sa uite de problemele cu viza.
Pana la urma nu e asa de mare tragedie. Stie ca la un punct va putea face tot ce isi doreste. Stie ca totul e relativ si orice poate fi bine sau rau, depinde de unghiul din care privesti.
Asa ca m-am rugat sa obtina exact ce isi doreste si e mai bine pentru el.
Eu mi-as dori sa ramana. Dar oare poti fi atat de egoist?
Am primit ieri atat de mult, ca va ramane mereu…unde altundeva decat in suflet?
I aud vocea, merg aiurea, doar voi da peste el. Dar…
Dar nu e… nu e ceea ce astept, ceea ce imi doresc. E drept ca poti gasi ceea ce vrei acolo unde te astepti mai putin, dar nu e…
The story of the S scarf…
Am avut o zi minunata. O zi la sfarsitul careia imi simteam sufletul ca doare. De ce? Pentru ca sunt lucruri care vin in exemplar unic.
Sunt intamplari, sunt clipe ce le petreci cu o singura persoana, intr-un singur loc, si doar o data.
E totul atat de intens si atat de altfel incat te consuma total.
Am dormit adanc. Nici nu cred ca m-am intors pe partea cealalta.
Nu am mai fost de mult atat de obosita. Acea oboseala care te face sa adormi si apoi te simti extraordinar de odihnit si linistit.
Am hoinarit o zi intreaga. A plouat, a fost soare, ne-a fost foame, ne-a fost sete. Am ras, am povestit, si m-a tinut de mana.
O mare de oameni si cea mai aglomerata strada dintr-o capitala europeana. Eu alba, el cafea cu lapte. Eu 27 curand, el 23.
Eu libera, el savurand fiecare moment. Nu stie cat va mai ramane in Londra. Deja e vorba de zile, asa ca nu spune nu la nimic.
M-a tinut de mana, sa nu ma piarda. Mi-a spus ca acum sunt langa el, si daca intoarce privirea sunt la un kilometru departare. Asa ca m-a tinut de mana. Ma tinea in spatele lui cand treceam strada, si nu de putine ori m-am izbit de el in graba mea vesnica si neatenta. Era ca un scut.
Ametita de cat de bine era. Uitasem cum e sa fii protejata de un barbat.
Sa te trateze ca pe ceva firav si sensibil. S-a mirat de degetele mele subtiri si pielea mea fina.
Cumva la un moment dat fiecare om din viata mea are tendinta sa ma protejeze intr-un fel sau altul.
Ela duce la paroxism asta, uitandu-se mereu in urma, si obligandu-ma sa merg in fata ei, apoi luandu-ma de mana cand trecem strada.
Oamenii ma hranesc, se uita la mine si se mira, unii ma asculta, altii ma privesc, unii isi doresc sa ma vada fericita, altii au vazut candva stralucirea din ochii mei ce apare uneori si isi doresc sa o mai vada.
Ieri am fost fericita. Ieri mi-am dat seama ca sunt cea mai norocoasa. Ieri am realizat ca nu ma voi inchide niciodata, ca nu voi renunta la oameni, ca voi iubi mereu in mii de moduri, si pentru diverse perioade, ca voi cunoaste oameni, povesti, suflete si la nesfarsit pe mine.
Voi continua sa ascult, sa zambesc, sa vorbesc, sa ma mir, sa cunosc.
Azi sunt aici, maine in alta parte.
Acum stiu ce vreau. Stiam si inainte. Dar acum stiu mai mult.
Am ales haine dupa culori, fara sa le probez. Am ales si pentru el si le-a luat pe toate. S-a uitat de doua ori in oglinda si i-a placut. Apoi am ales eu pentru el totul.
i-am legat o esarfa la gat, si a intrat in alta poveste. Una in care era altcineva. Si-a schimbat privirea si apoi mersul. Pana a obosit. Si a revenit langa mine.
Am mirosit parfumuri, am probat haine, ne-am ratacit. Am mancat mancare proasta si am platit multi bani.
Mi-a spus ca a fost sfatuit sa nu se joace cu mine-don’t play with the innocent girl.
M-a amuzat teribil. Am ras cateva minute bune, si apoi i-am spus ca el e in jocul meu si nu eu in al lui. Nu stiu daca a inteles.
Apoi am punctat ca oricum suntem prieteni, am iesit la cumparaturi si ne simtim bine, - or do you have something more in your mind, do you intend to do more?
Mi-a spus ca nu dupa cateva momente de privit fiecare in ochii celuilalt.
Wrong answer.
Dar… dupa jumatate de zi mi-am dat seama ca nu am cu cine ma juca.
E prea sincer, prea dulce si prea interesat sa traiasca fiecare clipa, incat nu stie uneori ce sa faca. Si alege sa nu faca nimic.
Povesteste mult despre mama lui. I este dor de prietenii din tara lui dar nu vrea sa se intoarca acolo. E prins intre doua lumi. Nu vrea sa renunte nici la ce are aici, nici la ce are acolo. E inca destul de imatur sa nu se gandeasca la ziua de maine. E incantat ca un copil ca are o prietena europeanca. Una care stie unde e India, cine e Rama, si care e capitala. Una care stie ce e cous-cous, care vorbeste franceza si spaniola.
Sunt mai mult o curiozitate pentru el. Dar am stat cu el toata ziua de la 11.30 pana la 20.30.
Si parca mai voia fiecare. Eu am venit acasa. El a mers direct la un party.
Imi aduce aminte de mine de acum cativa ani. Nu ratam nimic. Totul merita incercat. Si acum e asa dar la un alt nivel.
Acum deja stiu ce merita si ce nu. Iar daca pierd stiu cum sa fac sa ma impac cu esecul de fi ratat ceva ce imi doream.
Eu ma port ca un copil. El e un copil. E dulce. Am mai spus.
s-a sfarsit seara cu o esarfa. Una minunata. Cea mai frumoasa esarfa pe care am avut-o vreodata. E made in India, si e de la Veera. E verde cu gri si e tesuta cu mai multe culori, are canafi mari si sunt cate trei. E in forma de triunghi, si are o poveste. Poveste doar pentru anumite urechi.
Cert e ca mi-a bucurat sufletul si mi-a usurat povara. E in jocul meu, si mi-a daruit mai mult decat credeam. Nu asteptam nimic. Voiam sa ma bucur de el. Sa il fac sa se simta bine, si sa uite de problemele cu viza.
Pana la urma nu e asa de mare tragedie. Stie ca la un punct va putea face tot ce isi doreste. Stie ca totul e relativ si orice poate fi bine sau rau, depinde de unghiul din care privesti.
Asa ca m-am rugat sa obtina exact ce isi doreste si e mai bine pentru el.
Eu mi-as dori sa ramana. Dar oare poti fi atat de egoist?
Am primit ieri atat de mult, ca va ramane mereu…unde altundeva decat in suflet?
pentru norishor...
mi-a soptit firul de iarba ca il cautai. Si eu as fi vrut sai vorbesc dar scaunul era gol.
Se pare ca nimeni nu stie unde e… poate stie soimul. El pare a avea o imagine de ansamblu mai buna decat noi. Gandul lui e mai rapid iar aripile neobosite.
Planeaza de mult timp si odihna nu-I trebe.
-pai..nu stiu. Am cautat singura, nu am mai intrebat. Am crezut ca inima mea simte destul incat sa auda.
Se pare ca nu e intotdeauna asa. Doar ca stii….chiar am nevoie de el.
-hmmm. Ma uit la tine si ochii tai imi spun multe. Dar totusi…ia o pauza. Cred ca si el a facut la fel.
am dat usor din cap si am mers mai departe. Am simtit totusi sarutul candid al firului de iarba. Si am inshis ochii. Vantul a inceput sa adie si astfel talpile mele au simtit roua. Fior rece si dulce. Copilaria mea la munte, siguranta si nepasarea. O cana de lapte seara si paine coapta pe vatra.
Dimineata pamantul batatorit de pe carare si iar firele de iarba.mirosul lumii ce se trezeste. Am luat o palarie de paie si am fugit in gradina. Florile mici si albe, fara nume, ca niste crini minusculi, cautau mandru un petec albastru de cer. Eu cautam zmeura. Mirosul fin si gustul plin de povesti, despre cum le-a plamadit el cu mainile lui…
m-am intepat si un strop mic de sange a inceput sa se prelinga timid pe degetul aratator. Arata in directia unei tufe ascunse. O umbra si un fosnet usor mi-a atras atentia.
Si totusi nu poate fi asa usor. Nu are cum sa fie aici… ahhh, hmmm, nu e el.
Oare unde o fi.
Am strans cateva… m-am asezat usor intre frunze si parca eram doar eu…am oftat usor si gandurile m-au napadit iar…alunec in trecut, franturi si apoi iar bucati de imaginatie.
Unde e cand ai mai mare nevoie de el? Uite pastrez si pentru el, numai de l-as gasi.
Doar el pastreaza acea atingere ce imi alunga nelinistea.
Chiar acum sunt pierduta. Nu stiu ce sa fac.
Nu-I las zmeura. Doar asa ca sa creada ca am mancat eu tot. ca nu mi-a pasat.
Se aduna o lacrima si se prelinge, doare. Neputinta. Am sa io dau soimului sa o imprastie in toate cele patru zari.
Ma ridic. Arunc palaria de paie. Nu o mai vreau. Imi sterg mainile de blugi trag aer in piept si alunec ….
Gasesc intr-un tarziu leaganul cel vechi , dar ma gandesc de doua ori inainte sa ma asez. Si totusi imi era dor…nu atat de dor ca de dragoste, dar i-am simtit lipsa.
Imi fac vant, ridic picioarele, si parul se ia la intrecere cu vantul. Libertate. Ca atunci cand eram copii, parca aud chicotelile, dar….ufff cata singuratate ma inneaca acum. Si el nu e.
Muntii inca sunt in zare si verdele inchis I coloreaza inca.
Ahhh ciupercile acelea iuti ce le gatea bunica…oare mai sunt oameni care le strang? Si nu doar pentru a le manca si pentru toata placerea de a le gasi, a le cerceta culoarea si padurea, a rascoli frunzele umede si care nu cunosc soarele, a atinge trunchiurile zgrunturoase de copaci…
mi-e foame. As strange in brate un alun, sa il iau in curtea mea si sa imi lase toamna tarziu lemnul lor plin de miez.
Am sa intreb corbul totusi daca l-a vazut.
Am urcat pana sus. Se vede tot satul…vantul imi aduce glasul bunicii…poate ar trebui sa ma intorc.
Inca nu. Trebuie sa il gasesc. Dar ce ma fac daca se insereaza?
Ei uite ca nu plec…il caut in continuare. Merele. Trebuie adunate. In camerele din curte…acelea din spate. Asezate pe ziare. E minunat sa intri dupa o saptamana. Mirosul e atat de puternic.
Oare unde sa ma asez? Cum sa il caut? Unde?
O sa iti vorbesc oricum. Chiar daca nu stiu unde esti. Trebuie sa ma auzi cumva.
Stii mi-e dor de tine. Si vreau sa ma iei in brate. Vreau sa fii aici. Cumva. Mam ratacit.
Sunt in londra si m-am ratacit. Nimic nu pare a fi ok. Totul e incurcat si nu stiu sa ma descurc. Am crezut ca sunt destul de viteaza incat sa fac totul singura.
Uite ca mam inselat. Nu pot.
Trebuie sa vii. Uite nici macar nu mai cred in dragoste.
Si nu inteleg de ce am atata nevoie de ea.
Imi curg lacrimile in nestire. Nu le pot opri.
Muzica e aplanata de ganduri si nu pot gasi. Nu am raspunsuri… nu gasesc solutii.
Sunt atat de pierduta ca vreau doar acasa. Dar unde e acasa?
Ca daca nici macar tu nu imi raspunzi atunci????
Uite am inchis ochii, si las sa curga totul…doar ca imi curg doar lacrimile si nasul…oare cum am lasat toate pentru un vis?
Ai spus sa am curaj, stiam ca tie asa iti place sa fiu…dar uite acum…se pare ca nu mai am nimic. Nu am control asupra vietii mele.
Parca nu mai traiesc. Nici somnul si nici oboseala nu mai au nici un efect. Mai simt doar usor gustul cafelei, si uneori simt ploaia. Incearca saraca sa ma cuprinda in dansul ei…dar tristetea mea nu se pare ca e de lunga durata…
Plang ca un copil si parca alinarea nu mai exista…vezi ce se intampla cand pleci?
Hai, vino…
Macar cartile imi mai tin companie. Si ma pierd in povestile intiparite pe foile de hartie, hartie ce a fost candva un copac dintr-o padure. Un copac ce a cunoscut stropii de ploaie si vantul si toamna si frunzele ce s-au saturat de verde si sa-u facut rosietice si aramii…apoi fabrica si oamenii, si povestile din spatele oamenilor…copii lor, si jucariile ce le primeau…am fost si eu candva copil…inca mai sunt din cand in cand…inca imi aduc aminte si ma refugiez…in acea lume ce o doresti tot mai mult si o cauti atunci cand esti mare… o lume ce are raspunsuri atunci cand identitatea ta e blurata de lumea oamenilor mari, de nedumeriiri si crize, de probleme, si nori care nu aduc ploaie…ci doar vreeme urata.
Stiu ca ma asculti dar oare de ce nu raspunzi?
Intoarce capul usor sa iti vad privirea eterna. Acea privire ce o arunci lumii in fiecare zi si pe care lumea nu o vede niciodata. Acea privire ce aduce dragostea dar si tristetea.
Ochii tai…ochii tai sunt tristi.
Si tu poti sa fii singur.
E greu sa fii inteles, incerci din rasputeri sa intelegi aceasta lume creata cu atata ardoare si zel si atata minutiozitate. Si totusi ceva…ramane mereu neschimbat, ceva e mereu de neinteles, ceva e mereu nelalocul lui…
Am inteles. Te tin eu In brate. In bratele mele mici. Iti sarut eu usor palmele brazdate de nesfarsit. Le strang eu in mainile mele mici si incerc sa transpun in mangaieri dragostea mea. Incerc sa ma vindec eu vindecand o parte infima din tine.
Hai vino… nu conteaza ca esti tu … am invatat de la tine ca sa fii puternic nu inseamna sa fii mereu curajos…sa fii puternic e mult mai mult…tu mai invatat, curajul de alasa lacrimile sa curga si singurateatea sa imi sfasie sufletul…oaere cum altfel voi fi completa? Cum oare voi iubi daca nu voi sti care din sentimentele ce ma anima e dragostea?
Si oare cum as sti sa aleg daca nu as cunoaste totul. Lasa si tu lacrima ta eterna sa se prelinga pe obrajii tai…chiar daca atunci cand va atinge pamantul va fi cea mai apriga furtuna.
Suntem stropi de eternitate , si vom rezista. Dar fii alaturi de noi, si noi suntem, poate nu mereu ca tine…dar suntem inseparabili. Vezi cate am invatat de la tine?
Hai ca parca nu mai doare asa de tare. Uite te simt.
Hai ca fug sa le spun si celorlalti.
- firule de iarba, hey…l-am gasit.
- Da? Ce bine. Unde era?
- Hmmm. Era ascuns. Ascuns in sufletul meu.
Ahhh, shhhhh, am uitat sa iti spun. Te iubesc. Si l-am imbratisat tare. Si i-am simtit un zambet bland, dar mai ales sarutarea parinteasca in varful crestetului.
Si aici e cerul albastru si plin de nori. Si aici ploua si apoi miroase a curat. E rece dimineata si seara si te zgribulesti usor. Si aici bate vantul si miroase a flori. Si aici poti planta florile tale preferate, cele pe care le admirai in tara ta mica si de care ti-e dor.
Mergi alene pe o carare pietruita si ochii se deschid si absorb marea de verde ce pare ca ar vrea sa te inghita, si atunci iti aduci aminte ca esti pe o insula. Te gandesti la apa, la restul continentului, si nu simti altceva nicicum. Doar meditezi usor la ce e si nu e. lasi mintea sa alerge, pentru ca o tii in haturi in restul timpului si o soliciti neincetat, trebuie sa rezisti, sa o strunesti spre ceva frumos, ca sa nu mai simti prezentul. O gura de aer proaspat calatoreste pe aripi de vant pana la tine. O absorbi lacom, suspini usor si iar reinstalezi zambetul…. Imi aduc aminte de paduri, de mirosul pamantului reavan, de frunzele aproape inexistente ramase de toamna trecuta. Nici nu mai trebuie sa inchid ochii. Apoi mana mea isi aduce aminte de cum simti la atingere scoarta copacului, de cat de fina e cea de mesteacan sau alun, si cum miroase ciotul unei crengi abia rupte, cum tragi de ea si avoi cum te razboiesti cu aerul cateva minute, creanga si frunzele ei devenind o arma veritabila. Apoi mi-e dor de muzica, de sunte pure si nealterate. Focul, cenusa, scrumul, apa aruncata ca sa stingi jarul, trosnetul lemnelor ce se topesc usor, se transforma. Fiecare celula a corpului tau are o memorie proprie. Apesi butonul potrivit in mintea ta si ai acces la ce vrei tu.
Pisica.
Se pare ca nimeni nu stie unde e… poate stie soimul. El pare a avea o imagine de ansamblu mai buna decat noi. Gandul lui e mai rapid iar aripile neobosite.
Planeaza de mult timp si odihna nu-I trebe.
-pai..nu stiu. Am cautat singura, nu am mai intrebat. Am crezut ca inima mea simte destul incat sa auda.
Se pare ca nu e intotdeauna asa. Doar ca stii….chiar am nevoie de el.
-hmmm. Ma uit la tine si ochii tai imi spun multe. Dar totusi…ia o pauza. Cred ca si el a facut la fel.
am dat usor din cap si am mers mai departe. Am simtit totusi sarutul candid al firului de iarba. Si am inshis ochii. Vantul a inceput sa adie si astfel talpile mele au simtit roua. Fior rece si dulce. Copilaria mea la munte, siguranta si nepasarea. O cana de lapte seara si paine coapta pe vatra.
Dimineata pamantul batatorit de pe carare si iar firele de iarba.mirosul lumii ce se trezeste. Am luat o palarie de paie si am fugit in gradina. Florile mici si albe, fara nume, ca niste crini minusculi, cautau mandru un petec albastru de cer. Eu cautam zmeura. Mirosul fin si gustul plin de povesti, despre cum le-a plamadit el cu mainile lui…
m-am intepat si un strop mic de sange a inceput sa se prelinga timid pe degetul aratator. Arata in directia unei tufe ascunse. O umbra si un fosnet usor mi-a atras atentia.
Si totusi nu poate fi asa usor. Nu are cum sa fie aici… ahhh, hmmm, nu e el.
Oare unde o fi.
Am strans cateva… m-am asezat usor intre frunze si parca eram doar eu…am oftat usor si gandurile m-au napadit iar…alunec in trecut, franturi si apoi iar bucati de imaginatie.
Unde e cand ai mai mare nevoie de el? Uite pastrez si pentru el, numai de l-as gasi.
Doar el pastreaza acea atingere ce imi alunga nelinistea.
Chiar acum sunt pierduta. Nu stiu ce sa fac.
Nu-I las zmeura. Doar asa ca sa creada ca am mancat eu tot. ca nu mi-a pasat.
Se aduna o lacrima si se prelinge, doare. Neputinta. Am sa io dau soimului sa o imprastie in toate cele patru zari.
Ma ridic. Arunc palaria de paie. Nu o mai vreau. Imi sterg mainile de blugi trag aer in piept si alunec ….
Gasesc intr-un tarziu leaganul cel vechi , dar ma gandesc de doua ori inainte sa ma asez. Si totusi imi era dor…nu atat de dor ca de dragoste, dar i-am simtit lipsa.
Imi fac vant, ridic picioarele, si parul se ia la intrecere cu vantul. Libertate. Ca atunci cand eram copii, parca aud chicotelile, dar….ufff cata singuratate ma inneaca acum. Si el nu e.
Muntii inca sunt in zare si verdele inchis I coloreaza inca.
Ahhh ciupercile acelea iuti ce le gatea bunica…oare mai sunt oameni care le strang? Si nu doar pentru a le manca si pentru toata placerea de a le gasi, a le cerceta culoarea si padurea, a rascoli frunzele umede si care nu cunosc soarele, a atinge trunchiurile zgrunturoase de copaci…
mi-e foame. As strange in brate un alun, sa il iau in curtea mea si sa imi lase toamna tarziu lemnul lor plin de miez.
Am sa intreb corbul totusi daca l-a vazut.
Am urcat pana sus. Se vede tot satul…vantul imi aduce glasul bunicii…poate ar trebui sa ma intorc.
Inca nu. Trebuie sa il gasesc. Dar ce ma fac daca se insereaza?
Ei uite ca nu plec…il caut in continuare. Merele. Trebuie adunate. In camerele din curte…acelea din spate. Asezate pe ziare. E minunat sa intri dupa o saptamana. Mirosul e atat de puternic.
Oare unde sa ma asez? Cum sa il caut? Unde?
O sa iti vorbesc oricum. Chiar daca nu stiu unde esti. Trebuie sa ma auzi cumva.
Stii mi-e dor de tine. Si vreau sa ma iei in brate. Vreau sa fii aici. Cumva. Mam ratacit.
Sunt in londra si m-am ratacit. Nimic nu pare a fi ok. Totul e incurcat si nu stiu sa ma descurc. Am crezut ca sunt destul de viteaza incat sa fac totul singura.
Uite ca mam inselat. Nu pot.
Trebuie sa vii. Uite nici macar nu mai cred in dragoste.
Si nu inteleg de ce am atata nevoie de ea.
Imi curg lacrimile in nestire. Nu le pot opri.
Muzica e aplanata de ganduri si nu pot gasi. Nu am raspunsuri… nu gasesc solutii.
Sunt atat de pierduta ca vreau doar acasa. Dar unde e acasa?
Ca daca nici macar tu nu imi raspunzi atunci????
Uite am inchis ochii, si las sa curga totul…doar ca imi curg doar lacrimile si nasul…oare cum am lasat toate pentru un vis?
Ai spus sa am curaj, stiam ca tie asa iti place sa fiu…dar uite acum…se pare ca nu mai am nimic. Nu am control asupra vietii mele.
Parca nu mai traiesc. Nici somnul si nici oboseala nu mai au nici un efect. Mai simt doar usor gustul cafelei, si uneori simt ploaia. Incearca saraca sa ma cuprinda in dansul ei…dar tristetea mea nu se pare ca e de lunga durata…
Plang ca un copil si parca alinarea nu mai exista…vezi ce se intampla cand pleci?
Hai, vino…
Macar cartile imi mai tin companie. Si ma pierd in povestile intiparite pe foile de hartie, hartie ce a fost candva un copac dintr-o padure. Un copac ce a cunoscut stropii de ploaie si vantul si toamna si frunzele ce s-au saturat de verde si sa-u facut rosietice si aramii…apoi fabrica si oamenii, si povestile din spatele oamenilor…copii lor, si jucariile ce le primeau…am fost si eu candva copil…inca mai sunt din cand in cand…inca imi aduc aminte si ma refugiez…in acea lume ce o doresti tot mai mult si o cauti atunci cand esti mare… o lume ce are raspunsuri atunci cand identitatea ta e blurata de lumea oamenilor mari, de nedumeriiri si crize, de probleme, si nori care nu aduc ploaie…ci doar vreeme urata.
Stiu ca ma asculti dar oare de ce nu raspunzi?
Intoarce capul usor sa iti vad privirea eterna. Acea privire ce o arunci lumii in fiecare zi si pe care lumea nu o vede niciodata. Acea privire ce aduce dragostea dar si tristetea.
Ochii tai…ochii tai sunt tristi.
Si tu poti sa fii singur.
E greu sa fii inteles, incerci din rasputeri sa intelegi aceasta lume creata cu atata ardoare si zel si atata minutiozitate. Si totusi ceva…ramane mereu neschimbat, ceva e mereu de neinteles, ceva e mereu nelalocul lui…
Am inteles. Te tin eu In brate. In bratele mele mici. Iti sarut eu usor palmele brazdate de nesfarsit. Le strang eu in mainile mele mici si incerc sa transpun in mangaieri dragostea mea. Incerc sa ma vindec eu vindecand o parte infima din tine.
Hai vino… nu conteaza ca esti tu … am invatat de la tine ca sa fii puternic nu inseamna sa fii mereu curajos…sa fii puternic e mult mai mult…tu mai invatat, curajul de alasa lacrimile sa curga si singurateatea sa imi sfasie sufletul…oaere cum altfel voi fi completa? Cum oare voi iubi daca nu voi sti care din sentimentele ce ma anima e dragostea?
Si oare cum as sti sa aleg daca nu as cunoaste totul. Lasa si tu lacrima ta eterna sa se prelinga pe obrajii tai…chiar daca atunci cand va atinge pamantul va fi cea mai apriga furtuna.
Suntem stropi de eternitate , si vom rezista. Dar fii alaturi de noi, si noi suntem, poate nu mereu ca tine…dar suntem inseparabili. Vezi cate am invatat de la tine?
Hai ca parca nu mai doare asa de tare. Uite te simt.
Hai ca fug sa le spun si celorlalti.
- firule de iarba, hey…l-am gasit.
- Da? Ce bine. Unde era?
- Hmmm. Era ascuns. Ascuns in sufletul meu.
Ahhh, shhhhh, am uitat sa iti spun. Te iubesc. Si l-am imbratisat tare. Si i-am simtit un zambet bland, dar mai ales sarutarea parinteasca in varful crestetului.
Si aici e cerul albastru si plin de nori. Si aici ploua si apoi miroase a curat. E rece dimineata si seara si te zgribulesti usor. Si aici bate vantul si miroase a flori. Si aici poti planta florile tale preferate, cele pe care le admirai in tara ta mica si de care ti-e dor.
Mergi alene pe o carare pietruita si ochii se deschid si absorb marea de verde ce pare ca ar vrea sa te inghita, si atunci iti aduci aminte ca esti pe o insula. Te gandesti la apa, la restul continentului, si nu simti altceva nicicum. Doar meditezi usor la ce e si nu e. lasi mintea sa alerge, pentru ca o tii in haturi in restul timpului si o soliciti neincetat, trebuie sa rezisti, sa o strunesti spre ceva frumos, ca sa nu mai simti prezentul. O gura de aer proaspat calatoreste pe aripi de vant pana la tine. O absorbi lacom, suspini usor si iar reinstalezi zambetul…. Imi aduc aminte de paduri, de mirosul pamantului reavan, de frunzele aproape inexistente ramase de toamna trecuta. Nici nu mai trebuie sa inchid ochii. Apoi mana mea isi aduce aminte de cum simti la atingere scoarta copacului, de cat de fina e cea de mesteacan sau alun, si cum miroase ciotul unei crengi abia rupte, cum tragi de ea si avoi cum te razboiesti cu aerul cateva minute, creanga si frunzele ei devenind o arma veritabila. Apoi mi-e dor de muzica, de sunte pure si nealterate. Focul, cenusa, scrumul, apa aruncata ca sa stingi jarul, trosnetul lemnelor ce se topesc usor, se transforma. Fiecare celula a corpului tau are o memorie proprie. Apesi butonul potrivit in mintea ta si ai acces la ce vrei tu.
Pisica.
daca...
Daca eram o luna, as fi fost – septembrie, e cea mai parfumata luna a anului.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – sambata dimineata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – apusul atunci cand se lasa seara usor si se simte fumul si miros de mancare.
Daca eram un animal marin, as fi fost – delfin
Daca eram o directie, as fi fost – oriunde
Daca eram o virtute, as fi fost – sinceritate , ca sa spun lumii cat o iubesc.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Lucrezia Borgia-o desfranata
Daca eram o planeta, as fi fost – una necunoscuta.
Daca eram un lichid, as fi fost – ceai verde cu gheata si bucatele de piersica
Daca eram o piatra, as fi fost – o piatra de rau, pe care s-ar odihni fluturii.
Daca eram o pasare, as fi fost – soim. Ca sa detin cheile cerului.
Daca eram o planta, as fi fost – floare de camp. Poate mac rosu. Sau regina noptii.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – ploaie cu siguranta. Cea de primavara mai ales.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – mai multe. Un soi de chill out session cu parfum de iarba proaspat fumata.
Daca eram o emotie, as fi fost – incantare.
Daca eram un sunet, as fi fost – sunetul acela de tunet, si apoi de ploaie ce cade molcom.
Daca eram un element, as fi fost – argint viu.
Daca eram un cantec, as fi fost – attimi, nek,
Daca eram un film, as fi fost – jeux d’enfants.
Daca eram un serial, as fi fost – Friends sau Beverly Hills 90210
Daca eram o carte, as fi fost – Vantul prin salcii
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Alchimist
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – Salata de fructe
Daca eram un gust, as fi fost – dulce acrisor
Daca eram o aroma, as fi fost – de tei
Daca eram o culoare, as fi fost – albastrul cerului
Daca eram un material, as fi fost – catifea
Daca eram un cuvant, as fi fost – dragoste
Daca eram o parte a corpului, as fi fost – piele
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost – zambet
Daca eram o materie de scoala, as fi fost – chimie
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Sindbad
Daca eram o forma, as fi fost – stea
Daca eram un numar, as fi fost – 8
Daca eram o masina, as fi fost – trasura
Daca eram o haina, as fi fost – pijama
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – sambata dimineata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – apusul atunci cand se lasa seara usor si se simte fumul si miros de mancare.
Daca eram un animal marin, as fi fost – delfin
Daca eram o directie, as fi fost – oriunde
Daca eram o virtute, as fi fost – sinceritate , ca sa spun lumii cat o iubesc.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Lucrezia Borgia-o desfranata
Daca eram o planeta, as fi fost – una necunoscuta.
Daca eram un lichid, as fi fost – ceai verde cu gheata si bucatele de piersica
Daca eram o piatra, as fi fost – o piatra de rau, pe care s-ar odihni fluturii.
Daca eram o pasare, as fi fost – soim. Ca sa detin cheile cerului.
Daca eram o planta, as fi fost – floare de camp. Poate mac rosu. Sau regina noptii.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – ploaie cu siguranta. Cea de primavara mai ales.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – mai multe. Un soi de chill out session cu parfum de iarba proaspat fumata.
Daca eram o emotie, as fi fost – incantare.
Daca eram un sunet, as fi fost – sunetul acela de tunet, si apoi de ploaie ce cade molcom.
Daca eram un element, as fi fost – argint viu.
Daca eram un cantec, as fi fost – attimi, nek,
Daca eram un film, as fi fost – jeux d’enfants.
Daca eram un serial, as fi fost – Friends sau Beverly Hills 90210
Daca eram o carte, as fi fost – Vantul prin salcii
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Alchimist
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – Salata de fructe
Daca eram un gust, as fi fost – dulce acrisor
Daca eram o aroma, as fi fost – de tei
Daca eram o culoare, as fi fost – albastrul cerului
Daca eram un material, as fi fost – catifea
Daca eram un cuvant, as fi fost – dragoste
Daca eram o parte a corpului, as fi fost – piele
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost – zambet
Daca eram o materie de scoala, as fi fost – chimie
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Sindbad
Daca eram o forma, as fi fost – stea
Daca eram un numar, as fi fost – 8
Daca eram o masina, as fi fost – trasura
Daca eram o haina, as fi fost – pijama
i am back :)
How can you kill a broken heart…
You cannot.
Asta e paradoxul. Indesi pumni, si o pui la respect.
O umilesti, o uiti, o blestemi, iti doresti sa nu o ai.
Dar e cea mai fidela parte a corpului tau.
Pentru ca e de ajuns doar o privire si simti din nou ca e acolo. La fel de vie, de receptiva si de dornica de experiente noi.
Ingenunchezi fara vrerea ta si o iei in brate.
Se aduna singura la loc, isi sterge lacrimile…si o ia de la inceput si o data cu ea tot tu-ul incepe acelasi vechi joc.
Eu vreau sa nu mai iubesc. Sau nu vreau sa nu mai iubesc pentru ca iubesc prea mult si doar eu, si doare.
Vreau sa nu mai iubesc ca sa nu mai sufar. Sa nu mai sufar ca nu ma iubeste nimeni.
Dar nu e adevarat.
De fapt nu mai vreau sa iubesc pe cine nu trebuie.
Nu mai vreau sa simt pentru cine nu trebuie, si apoi sa mi se spuna pa.
“Do you believe in God?
-If I do? Well I do cause I need someone to blame.
-Ohh, so you believe cause you need to blame someone!!!
-Well, not only, I believe cause I need to have someone to turn on to, to love, to hate, to eventually blame.”
In fact I believe cause I need to feel alive.
Si apoi tre sa cred ca mai apoi sa am cui cere socoteala.
“-You know you look like a wax statue.
-Like what?
-Like wax, your face…
-Hmm, yeah? Why?
-Because shines and because it is pale.”
Oare asa se fac complimentele la ei in tara?
Dar era dulce cum se uita la mine. Iar mie imi plac ochii lui negri ca murele. Si ma uimeste cum il distreaza sa imi bage degetele in ureche. Iar lui I face placere ceea ce ma amuza pe mine.
Sau ceva de genul. Pentru el oricum cuvintele inseamna altceva. Si oricum le foloseste asa cum are chef si e rasfatat…
Adun baloanele de pe jos. Ma asteapta copii in lobby.
Dar el sta pe scaun si se uita la mine cu ochii umezi si un zambet dulce.
“ what are looking at?
I am looking at you!”
And what do you see? Intrebarea nerostita din mintea mea ce inca persista. Pentru ca eu inca I vad chipul dulce si privirea blanda. Si buzele pline ce le-as fi sarutat lung.
i-as fi luat usor chipul in maini, el nu ar fi reactionat nicicum pentru ca nu ar fi stiut ce vreau sa fac, si ias fi gustat sufletul.
Apoi as fi intors spatele. El e Rui.
Ochii negri apartin lui Veera.
Lui i-as fi furat sarutul. Asa cum furi o privire, sau zambetul cuiva in metrou.
Si as fi fugit.
-Did you know about India before you came to London?
Ma uit la el, gandindu-ma ca iar nu am inteles bine ce voia sa spuna.
Dar am realizat ca am inteles exact ceea ce el intrebase.
-Are you mocking me?
-No. Did you?
- Ofcourse I did. I know a lot of things about India.
-Well I ask because before coming here I didn’t know a lot of things. I didn’t know where Romania was and that it even exists a country called Romania.
-well…
Si mintea mea recheama versurile lui Tagore, cartile Ramayanei, si ultima carte citita in romaneste Alchimia dorintei, de Tarun Tejpal…
-I know a lot of things, for example I think that Aishwarya Rai( former miss universe) is the most beautifull woman.
-No. She is not. She is mean, she is a bitch.
-I don’t care how she is as a person…
- Do you know who I think is the most beautiful woman?...Guess!!
Si se opreste. Raman cu privirea in adancul din el. Pret de cateva secunde doar ne uitam unul la altul… imi doream sa spuna ca eu, ca eu sunt, ma simteam frumoasa si alba si altfel sub privirea lui… dar mi-am ferit repede privirea…
- How should I guess ? There are millions of women in this world…
Pana la urma am povestit despre Drew Barrimore, Julia Roberts and Sandra Bullock.
(Eu)-Change your day off, and spend it with me.
-Which day? When?
- Hmm, on Friday. I have to go shopping and buy some clothes. Come on, I will brake my rules and take you out, buy you a drink for my birthday.
- Is Friday your birthday?
- No, I told you , one day in september, but it doesn’t matter,
You said you are my friend, I will throw out my rules and buy you something.
-I am your friend. ( si rade amuzat)
Iar eu in mintea mea… idotule, eu vreau mai mult…
-So?
- I will talk to Rubia to change my day off. Ok. “
Am planuit asta. Mi-am dorit sa vad daca imi iese. M-am simtit ca o vulpe vicleana.
Si am putut sa-I spun. Sa-l aburesc. Dar nu stiu si nu cred ca isi va schimba ziua libera ca sa iesim.
Si da, habar nu are cate reguli mi-am incalcat.
Dar imi plac dintii lui albi si perfecti. Si imi inchipui de fiecare data cum imi trec limba peste ei. Kinky as hell…?
Imi promisesem ca daca imi mai place si saptamana viitoare I dau numarul meu de telefon.
Saptamana viitoare a trecut de vreo doua sau trei saptamani.
Inca nu i-am dat numarul. I like to play, so who can blame me.
Deci cum inneci a broken heart? Nu o faci.
Si uite asa a mai trecut o zi. A fost 23 august 2009.
Seductia nu o uiti. Sub ochii cui trebuie nu te mai simti ridicol.
Se ridica din tine femeia si asa incepe jocul.
Priviri lenese si intrigate. Zambete in coltul gurii si pentru ca folosim engleza, ne jucam cu cuvintele.
Nu exista reguli si daca da… iti spui ca exista pentru a fi incalcate. Te rasfeti sub privirea lui si capeti curaj.
Ratacesti sperand sa il vezi. Iar daca il vezi arunci zambete la discretie, si treci mai departe, ca doar din intamplare te-ai nimerit acolo.
Dar apoi intr-o zi parca te-ai plictisit. Vrei mai mult, ca doar noaptea trecuta ai adormit abia pe la 2 noaptea, cu gandul la el si ce i-ai face…
Si ajungi si spui ca azi gata il ignori.
Si iti reuseste, pana cand dai peste el si ochii lui tristi.
Tu nu mai zambesti, iar el se uita lung.
Apoi te prinde la inghesuiala. Si te intreaba de ce esti suparata. Tu spui ca nu, iar el nu te crede. Si apoi zambeste el, zambesti si tu, si arunci la gunoi promisiunea de dimineata.
Dar arde in tine intrebarea – de ce dracu nu face vreun pas…ceva.
Am gasit o sumedenie de variante.
1.O fi gay si …atat.
2.Are prietena si doar se joaca flirtand la munca.
3. nu are prietena dar nu ma place indeajuns ca sa mearga mai departe.
4. (asta imi place mie) il intimidez.
5. I place doar sa povesteasca cu mine.
6. e prea devreme.
7. suntem colegi de munca, so…
8. habar nu am, dar sa-l ia dracu… daca nu ma place.
Azi 25 august. Discutie intre mine si o colega de a mea Divya.
(Eu) – Hey do you know if Veera is with Archie?
- Who? Veera? (si apoi razand cu pofta) No, man. VEERA IS A LOVER BOY.
- What?
- A loverboy, everybody likes him. Me and Archie like him too.
I mean not in that way, but… for example Isha is crazy about him. But he hasn’t got a girlfriend. He likes to flirt with everybody.
Si atat. Ca mai departe mi s-au innecat corabiile. Adica il place toata lumea si el face pe nebunul. Cu toata lumea. Pana si cu mine. Uffff.
Daaahhhh. Stiu, face asta si cu mine. Si am cazut in plasa. Ma credeam vanatorul. Dar apoi…
Nu i-am mai spus si asta. Da cred ca si-a dat seama si de ce am intrebat eu incercand sa par dezinteresata.
Imi place loverboyoul. Ca de fiecare data.
………26. august
(El)-Hey, you were in my dreams last night.
-Really?
-You have to give me your number. Ok?
Si mi-a zambit as usual.
Apoi mai tarziu.
- Give me your number.
- Ok. But I don’t know it by heart.
- What time on Friday? Do you work tomorrow?
- Yes.
- Ok we talk tomorrow than. You close today?
- Yes.
- And your sister?
- Oh she’s off today.
- Ok. We go together. I will wait for you.
Deja m-a pierdut de mult. Adica, si-a luat liber vineri pana la urma. Asa cum l-am rugat. Apoi si eu l-am visat. Si mi-a fost dor de el, si a fost ciudat sa imi dau seama de asta.
Si apoi e familiar, ca si cum ne cunoastem de multa vreme. Mi-a luat telefonul din mana si si-a tastat numarul. S-a sunat ca sa il inregistreze pe al meu. Apoi a desfacut o guma si cum aveam mainile ocupate mi-a dat-o el. Gesturi atat de mici. Si insignifiante, dar…m-a prins el pe mine, in loc sa il prind eu.
Bine ca nu stie. Suntem prieteni.
Pe la 7 deja se schimbase si trebuia sa plece. Mi s-au innecat corabiile. Adica nu o sa mai merem impreuna spre casa.
- Oh you are leaving?
- Yes but I will come back. I have to go to meet a friend to talk about something.
- Oh if you have something else to do you go, don’t have to wait for me.
- No, I will call you and wait for you in the station, just text me when you finish.
- Ok. But don’t mind me if you really have to go.
- Will go together I told you.
- Hm. Ok. I will be in the station at 9.15
Si m-a sunat. Ca de obicei eu nu am raspuns la telefon. Dar i-am trimis mesaj. Si l-am gasit in statia de metrou citind ziarul.
Nu mai spun ca am fost o ametita toata ziua. Si la un moment dat am constientizat ca toata ziua m-am gandit doar la el. Apoi m-am certat. Si am incercat sa nu ma mai gandesc. Nu am reusit. M-am lasat in pace.
In metrou vorbarie. El suparat ca trebuie sa isi prelungeasca viza. Eu bagandu-I degetele in ureche ,cum imi face el de obicei ca sa-l inveselesc.
(Eu )-You know Yvonne (managerul meu) asked me today to work on Friday.
- and didn’t you tell her to fuck off?
- Oh, no. I told her first that I will think about it, and than no, that I have already made plans.
- I would come and kill you if you worked on Friday.
- Hmm, eu cu un zambet de pisica hoata.
- Really, you are off on Friday. We go together shopping.
So. Sunt topita. Sau poate e prea mult spus. Dar e a treia zi libera pe care si-o ia saptamana asta. Si ma uit la el si l-as lua in brate cand il vad suparat. Doar ca are cam 1.85.
Ia vitamine. Mananca salata. Nu si-a vazut familia de doi ani, si cu banii de concediu vrea sa cumpere cadou mamii lui. Cand merge la facultate poarta in geanta bureti speciali pentru sters tabla, pentru ca lesina la sunetul pe care il face hartia cand stergi tabla pe care scrii cu marker. Merge singur la cinema. Sta in apartament cu trei spanioloaice. Nu o place pe Isha si ia spus asta. nu o place nici pe Marina pentru ca vorbeste ca un radio toata ziua. Nu vrea sa se intoarca la el in tara pentru ca deja nu mai are prieteni acolo si nici nu-I place. A crescut la internat. Nu fumeaza. Nu bea. Nu a fumat iarba niciodata. E inalt tare si are un mers leganat. Zambeste mereu. Dar ochii sunt tristi uneori. Se gadila. Imi sufla in ureche. Ma inghionteste pe hol. Ma stropeste cu apa. Se uita la mine. Ma priveste. Are ochii negri si maini frumoase. Are pielea inchisa la culoare si eu nu pot sa nu ma gandesc la contrastul dintre pielea mea si a lui. E nascut pe 13 aprilie. Inca nu mi-am dat seama ce zodie e. Si chiar nu imi pasa ca are 23 ani.
You cannot.
Asta e paradoxul. Indesi pumni, si o pui la respect.
O umilesti, o uiti, o blestemi, iti doresti sa nu o ai.
Dar e cea mai fidela parte a corpului tau.
Pentru ca e de ajuns doar o privire si simti din nou ca e acolo. La fel de vie, de receptiva si de dornica de experiente noi.
Ingenunchezi fara vrerea ta si o iei in brate.
Se aduna singura la loc, isi sterge lacrimile…si o ia de la inceput si o data cu ea tot tu-ul incepe acelasi vechi joc.
Eu vreau sa nu mai iubesc. Sau nu vreau sa nu mai iubesc pentru ca iubesc prea mult si doar eu, si doare.
Vreau sa nu mai iubesc ca sa nu mai sufar. Sa nu mai sufar ca nu ma iubeste nimeni.
Dar nu e adevarat.
De fapt nu mai vreau sa iubesc pe cine nu trebuie.
Nu mai vreau sa simt pentru cine nu trebuie, si apoi sa mi se spuna pa.
“Do you believe in God?
-If I do? Well I do cause I need someone to blame.
-Ohh, so you believe cause you need to blame someone!!!
-Well, not only, I believe cause I need to have someone to turn on to, to love, to hate, to eventually blame.”
In fact I believe cause I need to feel alive.
Si apoi tre sa cred ca mai apoi sa am cui cere socoteala.
“-You know you look like a wax statue.
-Like what?
-Like wax, your face…
-Hmm, yeah? Why?
-Because shines and because it is pale.”
Oare asa se fac complimentele la ei in tara?
Dar era dulce cum se uita la mine. Iar mie imi plac ochii lui negri ca murele. Si ma uimeste cum il distreaza sa imi bage degetele in ureche. Iar lui I face placere ceea ce ma amuza pe mine.
Sau ceva de genul. Pentru el oricum cuvintele inseamna altceva. Si oricum le foloseste asa cum are chef si e rasfatat…
Adun baloanele de pe jos. Ma asteapta copii in lobby.
Dar el sta pe scaun si se uita la mine cu ochii umezi si un zambet dulce.
“ what are looking at?
I am looking at you!”
And what do you see? Intrebarea nerostita din mintea mea ce inca persista. Pentru ca eu inca I vad chipul dulce si privirea blanda. Si buzele pline ce le-as fi sarutat lung.
i-as fi luat usor chipul in maini, el nu ar fi reactionat nicicum pentru ca nu ar fi stiut ce vreau sa fac, si ias fi gustat sufletul.
Apoi as fi intors spatele. El e Rui.
Ochii negri apartin lui Veera.
Lui i-as fi furat sarutul. Asa cum furi o privire, sau zambetul cuiva in metrou.
Si as fi fugit.
-Did you know about India before you came to London?
Ma uit la el, gandindu-ma ca iar nu am inteles bine ce voia sa spuna.
Dar am realizat ca am inteles exact ceea ce el intrebase.
-Are you mocking me?
-No. Did you?
- Ofcourse I did. I know a lot of things about India.
-Well I ask because before coming here I didn’t know a lot of things. I didn’t know where Romania was and that it even exists a country called Romania.
-well…
Si mintea mea recheama versurile lui Tagore, cartile Ramayanei, si ultima carte citita in romaneste Alchimia dorintei, de Tarun Tejpal…
-I know a lot of things, for example I think that Aishwarya Rai( former miss universe) is the most beautifull woman.
-No. She is not. She is mean, she is a bitch.
-I don’t care how she is as a person…
- Do you know who I think is the most beautiful woman?...Guess!!
Si se opreste. Raman cu privirea in adancul din el. Pret de cateva secunde doar ne uitam unul la altul… imi doream sa spuna ca eu, ca eu sunt, ma simteam frumoasa si alba si altfel sub privirea lui… dar mi-am ferit repede privirea…
- How should I guess ? There are millions of women in this world…
Pana la urma am povestit despre Drew Barrimore, Julia Roberts and Sandra Bullock.
(Eu)-Change your day off, and spend it with me.
-Which day? When?
- Hmm, on Friday. I have to go shopping and buy some clothes. Come on, I will brake my rules and take you out, buy you a drink for my birthday.
- Is Friday your birthday?
- No, I told you , one day in september, but it doesn’t matter,
You said you are my friend, I will throw out my rules and buy you something.
-I am your friend. ( si rade amuzat)
Iar eu in mintea mea… idotule, eu vreau mai mult…
-So?
- I will talk to Rubia to change my day off. Ok. “
Am planuit asta. Mi-am dorit sa vad daca imi iese. M-am simtit ca o vulpe vicleana.
Si am putut sa-I spun. Sa-l aburesc. Dar nu stiu si nu cred ca isi va schimba ziua libera ca sa iesim.
Si da, habar nu are cate reguli mi-am incalcat.
Dar imi plac dintii lui albi si perfecti. Si imi inchipui de fiecare data cum imi trec limba peste ei. Kinky as hell…?
Imi promisesem ca daca imi mai place si saptamana viitoare I dau numarul meu de telefon.
Saptamana viitoare a trecut de vreo doua sau trei saptamani.
Inca nu i-am dat numarul. I like to play, so who can blame me.
Deci cum inneci a broken heart? Nu o faci.
Si uite asa a mai trecut o zi. A fost 23 august 2009.
Seductia nu o uiti. Sub ochii cui trebuie nu te mai simti ridicol.
Se ridica din tine femeia si asa incepe jocul.
Priviri lenese si intrigate. Zambete in coltul gurii si pentru ca folosim engleza, ne jucam cu cuvintele.
Nu exista reguli si daca da… iti spui ca exista pentru a fi incalcate. Te rasfeti sub privirea lui si capeti curaj.
Ratacesti sperand sa il vezi. Iar daca il vezi arunci zambete la discretie, si treci mai departe, ca doar din intamplare te-ai nimerit acolo.
Dar apoi intr-o zi parca te-ai plictisit. Vrei mai mult, ca doar noaptea trecuta ai adormit abia pe la 2 noaptea, cu gandul la el si ce i-ai face…
Si ajungi si spui ca azi gata il ignori.
Si iti reuseste, pana cand dai peste el si ochii lui tristi.
Tu nu mai zambesti, iar el se uita lung.
Apoi te prinde la inghesuiala. Si te intreaba de ce esti suparata. Tu spui ca nu, iar el nu te crede. Si apoi zambeste el, zambesti si tu, si arunci la gunoi promisiunea de dimineata.
Dar arde in tine intrebarea – de ce dracu nu face vreun pas…ceva.
Am gasit o sumedenie de variante.
1.O fi gay si …atat.
2.Are prietena si doar se joaca flirtand la munca.
3. nu are prietena dar nu ma place indeajuns ca sa mearga mai departe.
4. (asta imi place mie) il intimidez.
5. I place doar sa povesteasca cu mine.
6. e prea devreme.
7. suntem colegi de munca, so…
8. habar nu am, dar sa-l ia dracu… daca nu ma place.
Azi 25 august. Discutie intre mine si o colega de a mea Divya.
(Eu) – Hey do you know if Veera is with Archie?
- Who? Veera? (si apoi razand cu pofta) No, man. VEERA IS A LOVER BOY.
- What?
- A loverboy, everybody likes him. Me and Archie like him too.
I mean not in that way, but… for example Isha is crazy about him. But he hasn’t got a girlfriend. He likes to flirt with everybody.
Si atat. Ca mai departe mi s-au innecat corabiile. Adica il place toata lumea si el face pe nebunul. Cu toata lumea. Pana si cu mine. Uffff.
Daaahhhh. Stiu, face asta si cu mine. Si am cazut in plasa. Ma credeam vanatorul. Dar apoi…
Nu i-am mai spus si asta. Da cred ca si-a dat seama si de ce am intrebat eu incercand sa par dezinteresata.
Imi place loverboyoul. Ca de fiecare data.
………26. august
(El)-Hey, you were in my dreams last night.
-Really?
-You have to give me your number. Ok?
Si mi-a zambit as usual.
Apoi mai tarziu.
- Give me your number.
- Ok. But I don’t know it by heart.
- What time on Friday? Do you work tomorrow?
- Yes.
- Ok we talk tomorrow than. You close today?
- Yes.
- And your sister?
- Oh she’s off today.
- Ok. We go together. I will wait for you.
Deja m-a pierdut de mult. Adica, si-a luat liber vineri pana la urma. Asa cum l-am rugat. Apoi si eu l-am visat. Si mi-a fost dor de el, si a fost ciudat sa imi dau seama de asta.
Si apoi e familiar, ca si cum ne cunoastem de multa vreme. Mi-a luat telefonul din mana si si-a tastat numarul. S-a sunat ca sa il inregistreze pe al meu. Apoi a desfacut o guma si cum aveam mainile ocupate mi-a dat-o el. Gesturi atat de mici. Si insignifiante, dar…m-a prins el pe mine, in loc sa il prind eu.
Bine ca nu stie. Suntem prieteni.
Pe la 7 deja se schimbase si trebuia sa plece. Mi s-au innecat corabiile. Adica nu o sa mai merem impreuna spre casa.
- Oh you are leaving?
- Yes but I will come back. I have to go to meet a friend to talk about something.
- Oh if you have something else to do you go, don’t have to wait for me.
- No, I will call you and wait for you in the station, just text me when you finish.
- Ok. But don’t mind me if you really have to go.
- Will go together I told you.
- Hm. Ok. I will be in the station at 9.15
Si m-a sunat. Ca de obicei eu nu am raspuns la telefon. Dar i-am trimis mesaj. Si l-am gasit in statia de metrou citind ziarul.
Nu mai spun ca am fost o ametita toata ziua. Si la un moment dat am constientizat ca toata ziua m-am gandit doar la el. Apoi m-am certat. Si am incercat sa nu ma mai gandesc. Nu am reusit. M-am lasat in pace.
In metrou vorbarie. El suparat ca trebuie sa isi prelungeasca viza. Eu bagandu-I degetele in ureche ,cum imi face el de obicei ca sa-l inveselesc.
(Eu )-You know Yvonne (managerul meu) asked me today to work on Friday.
- and didn’t you tell her to fuck off?
- Oh, no. I told her first that I will think about it, and than no, that I have already made plans.
- I would come and kill you if you worked on Friday.
- Hmm, eu cu un zambet de pisica hoata.
- Really, you are off on Friday. We go together shopping.
So. Sunt topita. Sau poate e prea mult spus. Dar e a treia zi libera pe care si-o ia saptamana asta. Si ma uit la el si l-as lua in brate cand il vad suparat. Doar ca are cam 1.85.
Ia vitamine. Mananca salata. Nu si-a vazut familia de doi ani, si cu banii de concediu vrea sa cumpere cadou mamii lui. Cand merge la facultate poarta in geanta bureti speciali pentru sters tabla, pentru ca lesina la sunetul pe care il face hartia cand stergi tabla pe care scrii cu marker. Merge singur la cinema. Sta in apartament cu trei spanioloaice. Nu o place pe Isha si ia spus asta. nu o place nici pe Marina pentru ca vorbeste ca un radio toata ziua. Nu vrea sa se intoarca la el in tara pentru ca deja nu mai are prieteni acolo si nici nu-I place. A crescut la internat. Nu fumeaza. Nu bea. Nu a fumat iarba niciodata. E inalt tare si are un mers leganat. Zambeste mereu. Dar ochii sunt tristi uneori. Se gadila. Imi sufla in ureche. Ma inghionteste pe hol. Ma stropeste cu apa. Se uita la mine. Ma priveste. Are ochii negri si maini frumoase. Are pielea inchisa la culoare si eu nu pot sa nu ma gandesc la contrastul dintre pielea mea si a lui. E nascut pe 13 aprilie. Inca nu mi-am dat seama ce zodie e. Si chiar nu imi pasa ca are 23 ani.
luni, 13 iulie 2009
missing...
mi-e dor sa imi spuna cineva Lore.
imi vine sa strig ca asta e numele meu nu Dana.
pentru ca Dana obisnuiau sa imi spuna cei din familie.
un nume pronuntat cu multa dragoste.
dar acum il pronunta toti sleampatii si idiotii.
respectivii fiind colegi cu mine :) si acum imaginati-va un zambet stramb.
exagerez dar chiar mi-e a dracului de dor sa mi se spuna Lore.
aseara imi spunea cineva...Hmm, Dana, it's a good name, si mi-a zambit in cel mai dulce mod posibil.
Aveam o sticla in mana si voiam sa arunc dupa el, impreuna cu un ... Screw you,thats not my fucking name!!!
Doar ca nimeni din regatul masii unit nu poate sa imi pronunte numele in asa fel incat sa il recunosc si eu cand ma striga cineva.
ufff, gata m-am descarcat.
Deci muncesc atat de mult incat mi s-au largit pantalonii, incat acum sunt in stare sa alerg la maraton si pot citi orice carte in engleza in mai putin de o saptamana.
partea cu cartea e pentru ca fac o ora si jumatate cu metroul pana la munca si evident ca nu am ce face altceva decat sa citesc.
in rest viata curge zi de zi lina si frumoasa, cu doamne cu sanii goi in metrou sambata seara, si cu rochii din perdea, cu domni imbracati in panataloni mulati de latex si machiati.
cu unii domni absolut deliciosi pe care ai vrea sai iei acasa si sa i inchizi in dormitor, evident fiind si tu inauntru...
cu ploi multe si dese ca se pare ca sa terminat cu vremea frumoasa si insorita de bine ati veni sa traiti in londra fericiti pana la pastele cailor...
cu mine in peisaj mai ales.
si asta e un lucru ce inca ma mai uimeste si chiar daca Ela mea m-a crezut nebuna cand i-am spus la un moment dat ca mie imi va lua cam un an de zile sa constientizez pe de-antregul ca traiesc in Londra, ei bine, stiam eu ce spun.
ma intorc de la munca rupta de oboseala si inca privesc cu uimire Tamisa, iachturile parcate la marginea cheiurilor, casele si apoi bloacele cu apartamente ce stiu din reviste ca costa de la un milion juma de lire in sus, si luminile, ce nu se sting niciodata.
un cer incredibil de frumos si albastru si cu nori pufosi, ceva ce pe mine ma uimeste ca pot vedea intr-o ditamai metropola...
in bucuresti nu vezi asa ceva niciodata...dar stiu ca nu sufera comparatie...
motoarele turate ale avioanelor de la micul aeroport din apropierea casei mele, care inca imi dau o senzatie incredibila...de excitare.
si tot ce ma inconjoara.
inca ma mai trezesc uneori dimineata si ma astept sa aud lumea vorbind romaneste, dar deschid ochii si prima fraza din mintea mea e sunt in Londra.
apoi descind lenes in bucatarie si pun doua felii de paine in toaster, si cafeaua pe foc, ca tot cea la ibric e cea mai buna, scot untul din frigider si ciocolata di dulap, apoi arunc trei stropi de apa pe fata, ma tolanesc pe canapeaua din bucatarie si rontai la painea prajita asteptand cu rabdare sa ma trezesc de-a binelea.
asa mai incepe o zi in Londra.
o zi din viata mea...viata la care cand ma gandesc ma pufneste rasu...din toate motivele...
imi vine sa strig ca asta e numele meu nu Dana.
pentru ca Dana obisnuiau sa imi spuna cei din familie.
un nume pronuntat cu multa dragoste.
dar acum il pronunta toti sleampatii si idiotii.
respectivii fiind colegi cu mine :) si acum imaginati-va un zambet stramb.
exagerez dar chiar mi-e a dracului de dor sa mi se spuna Lore.
aseara imi spunea cineva...Hmm, Dana, it's a good name, si mi-a zambit in cel mai dulce mod posibil.
Aveam o sticla in mana si voiam sa arunc dupa el, impreuna cu un ... Screw you,thats not my fucking name!!!
Doar ca nimeni din regatul masii unit nu poate sa imi pronunte numele in asa fel incat sa il recunosc si eu cand ma striga cineva.
ufff, gata m-am descarcat.
Deci muncesc atat de mult incat mi s-au largit pantalonii, incat acum sunt in stare sa alerg la maraton si pot citi orice carte in engleza in mai putin de o saptamana.
partea cu cartea e pentru ca fac o ora si jumatate cu metroul pana la munca si evident ca nu am ce face altceva decat sa citesc.
in rest viata curge zi de zi lina si frumoasa, cu doamne cu sanii goi in metrou sambata seara, si cu rochii din perdea, cu domni imbracati in panataloni mulati de latex si machiati.
cu unii domni absolut deliciosi pe care ai vrea sai iei acasa si sa i inchizi in dormitor, evident fiind si tu inauntru...
cu ploi multe si dese ca se pare ca sa terminat cu vremea frumoasa si insorita de bine ati veni sa traiti in londra fericiti pana la pastele cailor...
cu mine in peisaj mai ales.
si asta e un lucru ce inca ma mai uimeste si chiar daca Ela mea m-a crezut nebuna cand i-am spus la un moment dat ca mie imi va lua cam un an de zile sa constientizez pe de-antregul ca traiesc in Londra, ei bine, stiam eu ce spun.
ma intorc de la munca rupta de oboseala si inca privesc cu uimire Tamisa, iachturile parcate la marginea cheiurilor, casele si apoi bloacele cu apartamente ce stiu din reviste ca costa de la un milion juma de lire in sus, si luminile, ce nu se sting niciodata.
un cer incredibil de frumos si albastru si cu nori pufosi, ceva ce pe mine ma uimeste ca pot vedea intr-o ditamai metropola...
in bucuresti nu vezi asa ceva niciodata...dar stiu ca nu sufera comparatie...
motoarele turate ale avioanelor de la micul aeroport din apropierea casei mele, care inca imi dau o senzatie incredibila...de excitare.
si tot ce ma inconjoara.
inca ma mai trezesc uneori dimineata si ma astept sa aud lumea vorbind romaneste, dar deschid ochii si prima fraza din mintea mea e sunt in Londra.
apoi descind lenes in bucatarie si pun doua felii de paine in toaster, si cafeaua pe foc, ca tot cea la ibric e cea mai buna, scot untul din frigider si ciocolata di dulap, apoi arunc trei stropi de apa pe fata, ma tolanesc pe canapeaua din bucatarie si rontai la painea prajita asteptand cu rabdare sa ma trezesc de-a binelea.
asa mai incepe o zi in Londra.
o zi din viata mea...viata la care cand ma gandesc ma pufneste rasu...din toate motivele...
luni, 15 iunie 2009
duminică, 14 iunie 2009
Iar mi-am facut blogul foarte personal. De fapt am renuntat la scris in caiete si agende si am trecut la word si apoi transfer pe blog.
Cu toate astea nu ma prea intereseaza. Nu citeste prea multa lume. Si apoi e pentru mine.
Intotdeauna a fost pentru mine.
Autoanaliza. E inspaimantator cat de mult eu exista in toate astea…
Nu cred in dragoste. M-a lovit gandul asta. Dar m-a lovit tare.
Imi doresc sa cred, vreau sa cred, dar nu cred. Cred ca sunt atee in ce priveste dragostea.
Adica admit existenta ei, doar ca nu in viata mea.
As vrea sa o gasesc si sa ma infrupt si eu din placerile si nebunia ce le provoaca, doar ca se pare ca nu reusim sa ne sincroniza si ne ratam mereu in ultima secunda.
Imi inchipui cum ar fi, cum s-ar intampla. Dar se pare ca nu reusesc sa gasesc nici un scenariu.
Nothing fits.
Fac pasiuni nebune, dar au un termen de garantie foarte bine definit. De obicei expira in doua saptamani. Nu trec dincolo de o anumita granita.
Raman pasiuni. Extrag inspiratia, si perspectivele noi ce le aduc in viata mea, and then it vanishes.
Fie le gasesc eu defecte, fie lor le place de fapt de altcineva. Fie efectiv …nu ne gasim.
Sunt cinica cand e vorba de barbati, si a fost dur sa aud spunand tare pe cineva ca eu nu cred in barbati si nu am crezut niciodata.
Dar as vrea sa cred. Dar e ca si cu Mos Craciun.
Exista sau nu exista?
Unii cred altii nu.
Unii cred si au parte de ea. Altii nu cred si au parte de ea.
Si tot asa.
Dar cred in Dumnezeu.
Maybe he can perform a miracle.
Cu toate astea nu ma prea intereseaza. Nu citeste prea multa lume. Si apoi e pentru mine.
Intotdeauna a fost pentru mine.
Autoanaliza. E inspaimantator cat de mult eu exista in toate astea…
Nu cred in dragoste. M-a lovit gandul asta. Dar m-a lovit tare.
Imi doresc sa cred, vreau sa cred, dar nu cred. Cred ca sunt atee in ce priveste dragostea.
Adica admit existenta ei, doar ca nu in viata mea.
As vrea sa o gasesc si sa ma infrupt si eu din placerile si nebunia ce le provoaca, doar ca se pare ca nu reusim sa ne sincroniza si ne ratam mereu in ultima secunda.
Imi inchipui cum ar fi, cum s-ar intampla. Dar se pare ca nu reusesc sa gasesc nici un scenariu.
Nothing fits.
Fac pasiuni nebune, dar au un termen de garantie foarte bine definit. De obicei expira in doua saptamani. Nu trec dincolo de o anumita granita.
Raman pasiuni. Extrag inspiratia, si perspectivele noi ce le aduc in viata mea, and then it vanishes.
Fie le gasesc eu defecte, fie lor le place de fapt de altcineva. Fie efectiv …nu ne gasim.
Sunt cinica cand e vorba de barbati, si a fost dur sa aud spunand tare pe cineva ca eu nu cred in barbati si nu am crezut niciodata.
Dar as vrea sa cred. Dar e ca si cu Mos Craciun.
Exista sau nu exista?
Unii cred altii nu.
Unii cred si au parte de ea. Altii nu cred si au parte de ea.
Si tot asa.
Dar cred in Dumnezeu.
Maybe he can perform a miracle.
vineri, 12 iunie 2009
It is me the most important thing in my life.
Si asa ar fi trebuit sa fie mereu.
Cred ca cea mai mare greseala din viata mea a fost ca am investito pe ela cu ceva ce nu si-a dorit niciodata si nici nu ar fi putut sa faca fata.
mi-am stors creierii ca sa imi dau seama de ceva evident. Nici o relatie, orice fel de relatie ar fi ea nu ar trebui sa ajunga in situatia in care suntem noi.
Ea sa nu ma mai suporte, sa se simta scarbita de prezenta si comportamentul meu, sa vrea sa intoarca privirea atunci cand sunt de fata, iar eu sa simt ca o urasc si sa ajung la nesfarsit la concluzia ca singura solutie e sa plec sa nu mai fiu aici, asa de aproape.
Nu stiu daca era asa si inainte, o relatie frustrata, eu ca ea nu e alaturi de mine cand am nevoie cel mai mult, sau ea ca eu nu o ascult niciodata, si vorbesc doar eu sau sun doar cand am eu chef.
Dar pentru ea a contat mai mult un nenorocit de card decat relatia noastra.
Un card care totusi inseamna mult pentru ea si cosmin. Inseamna vise, slujbe, viata si tot ce presupune venirea in londra.
Mi-a spus de mai multe ori dar nu am vrut sa ascult. De mult nu mai joc un rol atat de important in viata ei. Pana la urma suntem doar surori, si sincer asta nu inseamna prea mult. Si nu e o afirmatie ironica, doar ca de cele mai multe ori cel mai aproape iti e un prieten, sot/sotie, coleg, si nu sora/fratele.
Intr-un fel ciudat ma simt eliberata. Eliberata de asteptari, de frustrari si de reprosuri.
Eliberata de o relatie ce nu are cum sa fie mai mult.
Si nu exagerez.
De multe ori m-am simtit ramasa in urma, inca trageam de ceva ce era over a long time ago.
Si nu ma refer numai la ela, ci si la cip, la sibiu, la oamenii ce candva mi-au fost cotidian.
E o calitate sa stii sa pui punct atunci cand trebuie. Sa nu incerci sa faci ceva sa dureze mai mult decat I este menit. Si asta doar pentru ca ai impresia ca nu sunt alte lucruri mai importante in viata ta.
Ca atunci it turns out bad and some might suffer. Si de cele mai multe ori cel care sufera esti tu.
Doar ca eu se pare am nevoie de un pic de drama in viata mea ca sa imi invat lectiile si ca sa imi dau seama ca tre sa merg mai departe.
Nu e egoism sa te gandesti la tine ca la cel mai important. Daca stii clar sa delimitezi lucrurile in viata asta nu o sa afecteze relatiile cu ceilalti.
So it seems that we have to move on.
Incerc din rasputeri sa gasesc un loc pe care sa il numesc acasa. Dar intr-o zi frumoasa si parfumata, I took a long walk, in the park, am fost si la aeroport, am privit minute in sir avioanele, am lasat soarele sa ma mangaie, am ascultat zgomotele si bataile inimii mele, si m-am linistit, m-am focusat asupra prezentului, am privit partea frumoasa, am acceptat provocarile si greutatile, si am gasit acasa. Asta mi-a dat de gandit.
Acasa e acolo unde gasesti confortul necesar unui cotidian, si posibilitatea sa indeplinesti dorinte framantate de sufletul si mintea ta. Acasa nu e un singur loc. Acasa e acolo unde vrei tu.
Acasa e linistea din sufletul tau. E multumirea ta. Impacarea cu viata si alegerile ce le-ai facut fie ele bune sau rele. Da am regrete. Sunt plina de ele. Si da daca ar fi sa o iau de la capat as face altfel. As merge la cursuri, as pleca in traineeship. Nu l-as respinge pe Fatih, as accepta o alta slujba, as pastra legatura cu iritzi, as strange bani…si multe altele. As schimba totul.
Si mint cand spun contrariul. Si nu mi-e frica sa admit ca gresesc, ca nu am dreptate, ca sunt schimbatoare, ca am facut alegeri gresite, ca am facut alegeri imposibil de inteles chiar si pentru mine.
Dar apoi ma gandesc la mine acum. Si imi dau seama ca nu pot schimba nimic. Ca asta e situatia si trebuie sa ma conformez. Imi dau seama ca am prezentul pe care pot sa il fac suportabil si viitorul sa il fac incredibil de ok.
Important e ca eu ma accept in mare parte asa cum sunt, ca am indraznit sa ma cunosc si sa vad care imi sunt punctele forte si care slabiciunile, ca stiu ce vreau sa pastrez si ce nu.
Dar pana acolo incat sa las pe altcineva sa imi ia locul in propria mea viata…
No way.
Si apoi totul e relativ, fiecare e altfel, si egoism e sa incerci sa vezi lumea prin ochii tai si sa credem ca numai noi avem dreptate, sa incercam sa mulam totul dupa regulile noastre. Mai ales oamenii.
Asa ajungem sa ne uram si sa avem resentimente.
Voi obtine de aici ce am nevoie si apoi imi voi vedea de drum. Ca va fi aici sau va fi in alta parte. De ce am venit aici? Ca sa inchei niste conturi. Ca sa pun punct si sa inchei o etapa.
Voi reocupa locul ce e al meu, in viata mea, imi voi plati datoriile fata de ela, fata de ai mei, si voi strange bani ca sa fac scoala mult visata.
Si uite abia atunci se va fi incheiat o etapa si va incepe cu adevarat o alta. De asta am simtit mereu ca 27 va fi un an important.
Hmmm. I still rock.
Si asa ar fi trebuit sa fie mereu.
Cred ca cea mai mare greseala din viata mea a fost ca am investito pe ela cu ceva ce nu si-a dorit niciodata si nici nu ar fi putut sa faca fata.
mi-am stors creierii ca sa imi dau seama de ceva evident. Nici o relatie, orice fel de relatie ar fi ea nu ar trebui sa ajunga in situatia in care suntem noi.
Ea sa nu ma mai suporte, sa se simta scarbita de prezenta si comportamentul meu, sa vrea sa intoarca privirea atunci cand sunt de fata, iar eu sa simt ca o urasc si sa ajung la nesfarsit la concluzia ca singura solutie e sa plec sa nu mai fiu aici, asa de aproape.
Nu stiu daca era asa si inainte, o relatie frustrata, eu ca ea nu e alaturi de mine cand am nevoie cel mai mult, sau ea ca eu nu o ascult niciodata, si vorbesc doar eu sau sun doar cand am eu chef.
Dar pentru ea a contat mai mult un nenorocit de card decat relatia noastra.
Un card care totusi inseamna mult pentru ea si cosmin. Inseamna vise, slujbe, viata si tot ce presupune venirea in londra.
Mi-a spus de mai multe ori dar nu am vrut sa ascult. De mult nu mai joc un rol atat de important in viata ei. Pana la urma suntem doar surori, si sincer asta nu inseamna prea mult. Si nu e o afirmatie ironica, doar ca de cele mai multe ori cel mai aproape iti e un prieten, sot/sotie, coleg, si nu sora/fratele.
Intr-un fel ciudat ma simt eliberata. Eliberata de asteptari, de frustrari si de reprosuri.
Eliberata de o relatie ce nu are cum sa fie mai mult.
Si nu exagerez.
De multe ori m-am simtit ramasa in urma, inca trageam de ceva ce era over a long time ago.
Si nu ma refer numai la ela, ci si la cip, la sibiu, la oamenii ce candva mi-au fost cotidian.
E o calitate sa stii sa pui punct atunci cand trebuie. Sa nu incerci sa faci ceva sa dureze mai mult decat I este menit. Si asta doar pentru ca ai impresia ca nu sunt alte lucruri mai importante in viata ta.
Ca atunci it turns out bad and some might suffer. Si de cele mai multe ori cel care sufera esti tu.
Doar ca eu se pare am nevoie de un pic de drama in viata mea ca sa imi invat lectiile si ca sa imi dau seama ca tre sa merg mai departe.
Nu e egoism sa te gandesti la tine ca la cel mai important. Daca stii clar sa delimitezi lucrurile in viata asta nu o sa afecteze relatiile cu ceilalti.
So it seems that we have to move on.
Incerc din rasputeri sa gasesc un loc pe care sa il numesc acasa. Dar intr-o zi frumoasa si parfumata, I took a long walk, in the park, am fost si la aeroport, am privit minute in sir avioanele, am lasat soarele sa ma mangaie, am ascultat zgomotele si bataile inimii mele, si m-am linistit, m-am focusat asupra prezentului, am privit partea frumoasa, am acceptat provocarile si greutatile, si am gasit acasa. Asta mi-a dat de gandit.
Acasa e acolo unde gasesti confortul necesar unui cotidian, si posibilitatea sa indeplinesti dorinte framantate de sufletul si mintea ta. Acasa nu e un singur loc. Acasa e acolo unde vrei tu.
Acasa e linistea din sufletul tau. E multumirea ta. Impacarea cu viata si alegerile ce le-ai facut fie ele bune sau rele. Da am regrete. Sunt plina de ele. Si da daca ar fi sa o iau de la capat as face altfel. As merge la cursuri, as pleca in traineeship. Nu l-as respinge pe Fatih, as accepta o alta slujba, as pastra legatura cu iritzi, as strange bani…si multe altele. As schimba totul.
Si mint cand spun contrariul. Si nu mi-e frica sa admit ca gresesc, ca nu am dreptate, ca sunt schimbatoare, ca am facut alegeri gresite, ca am facut alegeri imposibil de inteles chiar si pentru mine.
Dar apoi ma gandesc la mine acum. Si imi dau seama ca nu pot schimba nimic. Ca asta e situatia si trebuie sa ma conformez. Imi dau seama ca am prezentul pe care pot sa il fac suportabil si viitorul sa il fac incredibil de ok.
Important e ca eu ma accept in mare parte asa cum sunt, ca am indraznit sa ma cunosc si sa vad care imi sunt punctele forte si care slabiciunile, ca stiu ce vreau sa pastrez si ce nu.
Dar pana acolo incat sa las pe altcineva sa imi ia locul in propria mea viata…
No way.
Si apoi totul e relativ, fiecare e altfel, si egoism e sa incerci sa vezi lumea prin ochii tai si sa credem ca numai noi avem dreptate, sa incercam sa mulam totul dupa regulile noastre. Mai ales oamenii.
Asa ajungem sa ne uram si sa avem resentimente.
Voi obtine de aici ce am nevoie si apoi imi voi vedea de drum. Ca va fi aici sau va fi in alta parte. De ce am venit aici? Ca sa inchei niste conturi. Ca sa pun punct si sa inchei o etapa.
Voi reocupa locul ce e al meu, in viata mea, imi voi plati datoriile fata de ela, fata de ai mei, si voi strange bani ca sa fac scoala mult visata.
Si uite abia atunci se va fi incheiat o etapa si va incepe cu adevarat o alta. De asta am simtit mereu ca 27 va fi un an important.
Hmmm. I still rock.
luni, 8 iunie 2009
back...
imi era asa de dor...
sunt asa de pierduta...franta in bucati si ratacita in toate cele patru zari...
asa e inceputul cel mai inceput...
mai am 20 min de stat la biblioteca si vreau sa scriu cateva cuvinte...
ascult coldplay...asa suna londra in mintea mea,
talk...coldplay.
si vad imediat stralucirea calma a tamisei, plina si misterioasa, simt razele zgarcite ale soarelui englezesc cum imi mangaie usor fata si cum incearca sa se strecoare pe dupa ochelarii de soare...
mai aud si cum avioanele de pe city airport isi ambaleaza motoarele pregatindu-se sa decoleze...
sau mirosul pregnant de soc al parcului ce e la trei pasi de casuta mea aici...
mi-am gasit locul ce il voi face sa devina acasa...
sunt asa de pierduta...franta in bucati si ratacita in toate cele patru zari...
asa e inceputul cel mai inceput...
mai am 20 min de stat la biblioteca si vreau sa scriu cateva cuvinte...
ascult coldplay...asa suna londra in mintea mea,
talk...coldplay.
si vad imediat stralucirea calma a tamisei, plina si misterioasa, simt razele zgarcite ale soarelui englezesc cum imi mangaie usor fata si cum incearca sa se strecoare pe dupa ochelarii de soare...
mai aud si cum avioanele de pe city airport isi ambaleaza motoarele pregatindu-se sa decoleze...
sau mirosul pregnant de soc al parcului ce e la trei pasi de casuta mea aici...
mi-am gasit locul ce il voi face sa devina acasa...
duminică, 29 martie 2009
duminica - amiaza 29.03.2009
cana de cafea alaturi,
si un sentiment de thrillingness
luni 06.04.2009 la ora sase si ceva am zbor spre Londra.
e doar dus.
de aceea sunt asa de nedefinita in simturi.
am adormit aseara pe la ora patru, si mam trezit pe la opt de dimineata.
deci e de imaginat ce emotii ma incearca.
dar ce dumnezeu?
asta e
punct.
si un sentiment de thrillingness
luni 06.04.2009 la ora sase si ceva am zbor spre Londra.
e doar dus.
de aceea sunt asa de nedefinita in simturi.
am adormit aseara pe la ora patru, si mam trezit pe la opt de dimineata.
deci e de imaginat ce emotii ma incearca.
dar ce dumnezeu?
asta e
punct.
sâmbătă, 28 martie 2009
uite si la asta...
Mereu altceva, altfel. Mai mult si diferit. Fara sa te opresti. O cautare continua si o afirmatie rostita de atat de multe ori incat ai tendinta sa o ignori. Deja sensibilitatea e tocita in privinta anumitor ganduri.
And so I have got you under my skin.
Oare cum se numesc oamenii ca mine? Stupid question. Tot oameni
Cum altfel. Off. Am incercat sa aflu why I think I am so god damn special.
Si uite ca nu sunt. Poate doar un omuletz cu simturile mai ascutite si cu mai multa imaginatie scoasa de la naftalina.
Dar e aiurea sa nu te mai crezi asa de altfel. Parca te dai tu singur jos de pe o scena, pe care stateai vociferand unei multimi ce nici nu te asculta si nici nu intelegea, ci doar se zgaia la tine cu unicul gand – Uite si la asta!
Dar ce e ilar e ca mi se intampla si mie sa am zile in care sa ma uit si ca zic si eu- Uite si la asta.
Si uite asa cadem toti in comun de mai multe ori pe zi.
Incerc sa ma autoeduc. Sa nu mai port casti si sa nu mai ascult muzica pe strada, pentru ca pierd mult din spectacol. In metrou las de multe ori cartea in poala si cercetez fetele din jur. Creierul meu capteaza atat de multe informatii ca ti-e ciuda, ca nu vei procesa decat foarte putine.
Apoi, oamenii. Ma trezesc stand langa ei si zambind fals. Daca eu ma simt zambind fara nici o expresie, oare ei ce percep?
Ok. Tot ce simtim are un impact asupra mediului inconjurator.
Ehhh sa ma vezi pe mine mergand pe strada, invocand positivism, inchipuindu-mi totul ca niste unde ce se scurg din mine, si intrebandu-ma ce efect au asupra omului ursuz din fata mea.
Interesant.
And so I have got you under my skin.
Oare cum se numesc oamenii ca mine? Stupid question. Tot oameni
Cum altfel. Off. Am incercat sa aflu why I think I am so god damn special.
Si uite ca nu sunt. Poate doar un omuletz cu simturile mai ascutite si cu mai multa imaginatie scoasa de la naftalina.
Dar e aiurea sa nu te mai crezi asa de altfel. Parca te dai tu singur jos de pe o scena, pe care stateai vociferand unei multimi ce nici nu te asculta si nici nu intelegea, ci doar se zgaia la tine cu unicul gand – Uite si la asta!
Dar ce e ilar e ca mi se intampla si mie sa am zile in care sa ma uit si ca zic si eu- Uite si la asta.
Si uite asa cadem toti in comun de mai multe ori pe zi.
Incerc sa ma autoeduc. Sa nu mai port casti si sa nu mai ascult muzica pe strada, pentru ca pierd mult din spectacol. In metrou las de multe ori cartea in poala si cercetez fetele din jur. Creierul meu capteaza atat de multe informatii ca ti-e ciuda, ca nu vei procesa decat foarte putine.
Apoi, oamenii. Ma trezesc stand langa ei si zambind fals. Daca eu ma simt zambind fara nici o expresie, oare ei ce percep?
Ok. Tot ce simtim are un impact asupra mediului inconjurator.
Ehhh sa ma vezi pe mine mergand pe strada, invocand positivism, inchipuindu-mi totul ca niste unde ce se scurg din mine, si intrebandu-ma ce efect au asupra omului ursuz din fata mea.
Interesant.
reading...
Norah Jones…Am terminat de citit o carte minunata. E science fiction. La fel ca Dune, sau ca alte inca cateva carti pe care le-am citit sau inceput sa le citesc. Ma intreb totusi cand am alunecat in aceasta lume. Am citit o carte de aproape 800 de pagini in mai putin de o saptamana, asta in masura in care am citit doar cate o ora doua pe zi. Cu nesat, am savurat-o. E amazing imaginatia scriitorului, descrierea, totul, pare atat de real, am amanat cumva cititul numai sa nu se sfarseasca. Uitasem ce mult imi place Norah Jones. Nu am mai ascultat din era Eum.
Wow. Sa revin la carte si cat de mult m-a fascinate. Dar parca nu pot povesti si e in van orice descriere. E 25 martie 2009, iar cartea am primito cadou de ziua mea anul trecut.
Asa ca putem spune ca mi-a luat ceva timp sa o iau in seama.
Inca un lucru. Am inceput sa citesc cartile, dar fara sa ma mai intereseze sfarsitul. Adica am cateva carti pe care le-am abandonat pe sfarsit. Si nu simt nici un imbold sa le citesc pana la ultimul cuvant. E ca si cum nu as vrea sa ma dezamageasca un sfarsit sec.
Pot exista carti arogante? Da. Poti considera o carte mult mai mult de atat? Decat un obiect din hartie, cu niscaiva ganduri intiparite? Da.
Hmmm. Imi place sa consider ca orice din jurul meu are o viata proprie. Asta luand in considerare ca viata nu e doar ceea ce vedem si credem noi ca e.
Extrapolam viata noastra. Suflarea si onoarea de a considera imprejurul un univers plin de mistere ce aparent sunt camuflate, si care se dezvaluie usor si treptat just pressing an usual part.
An orange or yellow part.
Imi aduc aminte acum de senzatiile minunate ce le aveam cand pictam in scoala generala.
Aveam un prof grozav de destept ironic si trasnit.
Ne facea sa radem, razand de noi. Minunat. El ne obliga sa avem o bucata de faianta alba, penson, si guashe, sau cum s-or fi numind. Si usor usor ne-a invatat cum sa amestecam culorile si cum sa le folosim. Cata apa sa punem, si multe altele. E atat de frumos sa amesteci galben cu rosu. Daca proportia e de 60/40 rosu, galben, iese un oranj magnific. Mai ales daca ai culori frumoase si bune. Apoi albastru cu galben. Proportie 25/75.
Si acel mov de te-ai uita o zi intreaga. Oare traim intr-adevar intr-o lume a culorilor? Atunci de ce nu suntem fericiti? Oare opacitatea asta sufleteasca cat va mai dura? Nu vedem si nu privim. Nu mai inovam, nu mai inventam.
Atat de mult -nu- ca doare.
Cate un nu in fiecare fraza ce o rostim. Si ce e mai grav e ca din ce in ce mai des -nu- este la inceput de fraza.
Macar de ne-ar fi izbit acel egoism ce face sa revenim la cautari de sine si asteptari de liniste, momente de ragaz pentru a asculta tacerea, sau zgomotul de fundal al naturii.
Inca invat. Sunt fara loc de munca, stau pe banii alor mei, si inca invat despre mine. Despre unexpected, despre cum in doar cateva momente datele problemei se pot schimba enorm de mult.
Ufff. Dar mai sunt si in expectativa. Astept sa plec. E aiurea sa astepti sa pleci.
Pentru ca asta presupune sa parasesti actualul loc. Loc in care se presupune ca ai trait o buna bucata de timp.
Bucuresti actual , din 15 feb 2007. te mai miri ca trece timpul repede.
Hai sa calculam. 25 luni si 10 zile. Wow ai spune. Sau nu. depinde.
Dar totusi. Am avut doua joburi. Am cunoscut oameni. Am locuit in doua case diferite. Am reinnodat o veche prietenie. Sau mai multe. Am mai si pierdut cate ceva. Printer care si kilograme si prieteni.
Yep . some parts of life. Nice you may say. Interesting I say.
Si totusi nu am intrat pe un fagas. nu am inca nimic stabil, ceva care sa curga…sau…
Decat dorinta dintotdeauna. Doua dorinte contopite de fapt.
Ehh. Gandesc si trebuie sa fac ceva sa ma impact, sa accept.
That’s what I am. For now.
Wow. Sa revin la carte si cat de mult m-a fascinate. Dar parca nu pot povesti si e in van orice descriere. E 25 martie 2009, iar cartea am primito cadou de ziua mea anul trecut.
Asa ca putem spune ca mi-a luat ceva timp sa o iau in seama.
Inca un lucru. Am inceput sa citesc cartile, dar fara sa ma mai intereseze sfarsitul. Adica am cateva carti pe care le-am abandonat pe sfarsit. Si nu simt nici un imbold sa le citesc pana la ultimul cuvant. E ca si cum nu as vrea sa ma dezamageasca un sfarsit sec.
Pot exista carti arogante? Da. Poti considera o carte mult mai mult de atat? Decat un obiect din hartie, cu niscaiva ganduri intiparite? Da.
Hmmm. Imi place sa consider ca orice din jurul meu are o viata proprie. Asta luand in considerare ca viata nu e doar ceea ce vedem si credem noi ca e.
Extrapolam viata noastra. Suflarea si onoarea de a considera imprejurul un univers plin de mistere ce aparent sunt camuflate, si care se dezvaluie usor si treptat just pressing an usual part.
An orange or yellow part.
Imi aduc aminte acum de senzatiile minunate ce le aveam cand pictam in scoala generala.
Aveam un prof grozav de destept ironic si trasnit.
Ne facea sa radem, razand de noi. Minunat. El ne obliga sa avem o bucata de faianta alba, penson, si guashe, sau cum s-or fi numind. Si usor usor ne-a invatat cum sa amestecam culorile si cum sa le folosim. Cata apa sa punem, si multe altele. E atat de frumos sa amesteci galben cu rosu. Daca proportia e de 60/40 rosu, galben, iese un oranj magnific. Mai ales daca ai culori frumoase si bune. Apoi albastru cu galben. Proportie 25/75.
Si acel mov de te-ai uita o zi intreaga. Oare traim intr-adevar intr-o lume a culorilor? Atunci de ce nu suntem fericiti? Oare opacitatea asta sufleteasca cat va mai dura? Nu vedem si nu privim. Nu mai inovam, nu mai inventam.
Atat de mult -nu- ca doare.
Cate un nu in fiecare fraza ce o rostim. Si ce e mai grav e ca din ce in ce mai des -nu- este la inceput de fraza.
Macar de ne-ar fi izbit acel egoism ce face sa revenim la cautari de sine si asteptari de liniste, momente de ragaz pentru a asculta tacerea, sau zgomotul de fundal al naturii.
Inca invat. Sunt fara loc de munca, stau pe banii alor mei, si inca invat despre mine. Despre unexpected, despre cum in doar cateva momente datele problemei se pot schimba enorm de mult.
Ufff. Dar mai sunt si in expectativa. Astept sa plec. E aiurea sa astepti sa pleci.
Pentru ca asta presupune sa parasesti actualul loc. Loc in care se presupune ca ai trait o buna bucata de timp.
Bucuresti actual , din 15 feb 2007. te mai miri ca trece timpul repede.
Hai sa calculam. 25 luni si 10 zile. Wow ai spune. Sau nu. depinde.
Dar totusi. Am avut doua joburi. Am cunoscut oameni. Am locuit in doua case diferite. Am reinnodat o veche prietenie. Sau mai multe. Am mai si pierdut cate ceva. Printer care si kilograme si prieteni.
Yep . some parts of life. Nice you may say. Interesting I say.
Si totusi nu am intrat pe un fagas. nu am inca nimic stabil, ceva care sa curga…sau…
Decat dorinta dintotdeauna. Doua dorinte contopite de fapt.
Ehh. Gandesc si trebuie sa fac ceva sa ma impact, sa accept.
That’s what I am. For now.
joi, 12 martie 2009
in the mood...
of watching, thinking and giving me a chance, or two, or three, or whatever...
in primul rand am aflat provenienta senzatiilor, inspiratia viselor si a orice era nedefinit...
si totusi mi se pare trist...era mai interesant in momentul in care nu stiam ce e cu ele.
deci...sunt franturi de trecut.
sunt bucati mici din amintirile din copilarie, pe care inconstientul canta, ca si cum ai ciupi niste coarde intr-o sala in care sunetele se amplifica si capata multe si alte intelesuri.
sunt locuri ce le-am vazut si m-au impresionat, oameni ce i-am cunoscut si acea dragoste pura de care ai parte cat timp esti copil.
de acolo vin, din adancuri de vesnicie.
chiar si asa mai raman destule nedefinite si inexplicabile.
in primul rand am aflat provenienta senzatiilor, inspiratia viselor si a orice era nedefinit...
si totusi mi se pare trist...era mai interesant in momentul in care nu stiam ce e cu ele.
deci...sunt franturi de trecut.
sunt bucati mici din amintirile din copilarie, pe care inconstientul canta, ca si cum ai ciupi niste coarde intr-o sala in care sunetele se amplifica si capata multe si alte intelesuri.
sunt locuri ce le-am vazut si m-au impresionat, oameni ce i-am cunoscut si acea dragoste pura de care ai parte cat timp esti copil.
de acolo vin, din adancuri de vesnicie.
chiar si asa mai raman destule nedefinite si inexplicabile.
sâmbătă, 7 martie 2009
white wine...hmmmm
demidulce si transparent, usor palid,
putin, pahar plin pe trei sferturi,
gusti usor, si inchizi ochii,
lasi papilele sa simta aroma, sa te transpuna intro lume a nimanui,
o lume ce exista doar la cerere,
e lumea lui viva la vida dupa doua pahare de vin si apoi acordurile de inceput din blaze of glory...
hmm...
trebuie sa incerci.
love. si vin, alb neaparat. si mai ales demidulce, adica cat sa cuprinda ce e mai bun in gustul de struguri,
ati cules vreodata struguri?
stiti mirosul bobitelor si textura lor, culoarea lor semitransparenta si faptul ca nimic nu e lasat in urma...
mirosul de toamna,
dulce amarui si gustul usor acid al strugurilor ce isi presimt transformarea...
matusa mea face cel mai bun vin alb pe care l-am baut vreodata...
mama cate amintiri si ce gust, o sticla de un litru alba, cu dop de pluta, rece si cu urme de nisip din pivnita, doua pahare mici si un zambet smecher si complice, si apoi o lingurita de miere de casa,
wow un deliciu, limba ta si creierul si toti receptorii, tot ce transmite creierului acel gust, e lesinat de placere...
yep. incearca sa simti, nu neaparat mai mult, dar mai profund.
ce alegi intre a vedea 10 lucruri fara a intelege niciunul complet si a vedea 3 si a le intelege pe toate????
putin, pahar plin pe trei sferturi,
gusti usor, si inchizi ochii,
lasi papilele sa simta aroma, sa te transpuna intro lume a nimanui,
o lume ce exista doar la cerere,
e lumea lui viva la vida dupa doua pahare de vin si apoi acordurile de inceput din blaze of glory...
hmm...
trebuie sa incerci.
love. si vin, alb neaparat. si mai ales demidulce, adica cat sa cuprinda ce e mai bun in gustul de struguri,
ati cules vreodata struguri?
stiti mirosul bobitelor si textura lor, culoarea lor semitransparenta si faptul ca nimic nu e lasat in urma...
mirosul de toamna,
dulce amarui si gustul usor acid al strugurilor ce isi presimt transformarea...
matusa mea face cel mai bun vin alb pe care l-am baut vreodata...
mama cate amintiri si ce gust, o sticla de un litru alba, cu dop de pluta, rece si cu urme de nisip din pivnita, doua pahare mici si un zambet smecher si complice, si apoi o lingurita de miere de casa,
wow un deliciu, limba ta si creierul si toti receptorii, tot ce transmite creierului acel gust, e lesinat de placere...
yep. incearca sa simti, nu neaparat mai mult, dar mai profund.
ce alegi intre a vedea 10 lucruri fara a intelege niciunul complet si a vedea 3 si a le intelege pe toate????
joi, 5 martie 2009
fragilitate
suntem fragili, iar trupurile ne sunt efemere.
intelegem tarziu asta,
intelegem tarziu ca orice damage facut sufletului, asupra caruia nu revenim, ne fura din frumusete.
spuneam la un moment dat ca fragilitatea deriva din instabilitate si nestiinta.
intelegem tarziu asta,
intelegem tarziu ca orice damage facut sufletului, asupra caruia nu revenim, ne fura din frumusete.
spuneam la un moment dat ca fragilitatea deriva din instabilitate si nestiinta.
am inteles ...si nu am uitat...
daca ai trai o vesnicie perspectivele s-ar schimba mult,
daca ar trai o vesnicie doar cativa dintre noi, perspectivele noastre ale tuturor s-ar schimba mult,
obisnuiam sa cred ca puterea exemplului personal e foarte puternica,
si poate influenta foarte mult...
oare asa e?
la mine totul se reduce la dragoste.
pentru ca dragostea insumeaza cam tot ce e mai important.
ma refer si la sentimente negative si pozitive.
sau poate nu e ok sa le clasific asa.
imaginati-va un fir, iar pe el e agatata toata gama de sentimente,
imi venea sa scriu umane, dar dece cerul nu ar simti asa ceva?
inspiratie sau imaginatie?
inspiratie din ceva real ,palpabil,
sau imaginatie, dupa anumite dorinte,???
dar oare nu e prea ingust sa reduci doar la atat ...
daaa...imi vine sa rad...
ploua in continuare!
daca ar trai o vesnicie doar cativa dintre noi, perspectivele noastre ale tuturor s-ar schimba mult,
obisnuiam sa cred ca puterea exemplului personal e foarte puternica,
si poate influenta foarte mult...
oare asa e?
la mine totul se reduce la dragoste.
pentru ca dragostea insumeaza cam tot ce e mai important.
ma refer si la sentimente negative si pozitive.
sau poate nu e ok sa le clasific asa.
imaginati-va un fir, iar pe el e agatata toata gama de sentimente,
imi venea sa scriu umane, dar dece cerul nu ar simti asa ceva?
inspiratie sau imaginatie?
inspiratie din ceva real ,palpabil,
sau imaginatie, dupa anumite dorinte,???
dar oare nu e prea ingust sa reduci doar la atat ...
daaa...imi vine sa rad...
ploua in continuare!
rain come down ...
fereastra e deschisa larg si ploua lenes,
am oprit muzica pentru ca vreau sa aud stropii,
vreau sa aud ploaia,
o cana de cafea, sade si ea langa pat.
aseara am facut o baie cu multa spuma.
si am pornit la meditat.
m-am relaxat, si am realizat ca in acest moment am asteptari doar de la mine.
am reusit sa ma debarasez de persoane si locuri si asteptari inutile si absurde.
s-a intetit ploaia.
am constatat cu multa bucurie ca nici de la Franta nu am asteptari.
doar de la mine.
sa ma descurc, sa ma adaptez, sa tratez totul ca pe o provocare, ca pe o aventura noua, ca pe un nou inceput.
e o alta etapa.
apoi ma gandeam ca scriu de vreo 10 ani deja, caiete, agende, orice...
si iar ma gandeam la drumul lung parcurs de cand am umplut prima data acea cada cu apa si spuma, am aprins lumanarici si am inceput sa meditez, stiind ca doar asa voi sti ce e cu mine, ce trebuie sa rezolv, si cum sa gasesc o cale sa merg mai departe.
nu neg ca mai am mult de mers, dar am rezolvat atat de multe....
am aruncat aseara o groaza de lucruri, margele, inele, tot ce era mai vechi, inutil si plin de prea multe pentru a le pastra.
cand alegi sa mergi mai departe, pastrezi doar ce e important.
si de obicei ce e important e putin,
si ce e cu adevarat important pastrezi in suflet. acolo nu poate umbla nimeni.
astept sa imi ofer sanse.
am oprit muzica pentru ca vreau sa aud stropii,
vreau sa aud ploaia,
o cana de cafea, sade si ea langa pat.
aseara am facut o baie cu multa spuma.
si am pornit la meditat.
m-am relaxat, si am realizat ca in acest moment am asteptari doar de la mine.
am reusit sa ma debarasez de persoane si locuri si asteptari inutile si absurde.
s-a intetit ploaia.
am constatat cu multa bucurie ca nici de la Franta nu am asteptari.
doar de la mine.
sa ma descurc, sa ma adaptez, sa tratez totul ca pe o provocare, ca pe o aventura noua, ca pe un nou inceput.
e o alta etapa.
apoi ma gandeam ca scriu de vreo 10 ani deja, caiete, agende, orice...
si iar ma gandeam la drumul lung parcurs de cand am umplut prima data acea cada cu apa si spuma, am aprins lumanarici si am inceput sa meditez, stiind ca doar asa voi sti ce e cu mine, ce trebuie sa rezolv, si cum sa gasesc o cale sa merg mai departe.
nu neg ca mai am mult de mers, dar am rezolvat atat de multe....
am aruncat aseara o groaza de lucruri, margele, inele, tot ce era mai vechi, inutil si plin de prea multe pentru a le pastra.
cand alegi sa mergi mai departe, pastrezi doar ce e important.
si de obicei ce e important e putin,
si ce e cu adevarat important pastrezi in suflet. acolo nu poate umbla nimeni.
astept sa imi ofer sanse.
duminică, 1 martie 2009
am inteles...
dar din pacate , voi uita atat de usor si de repede incat voi reveni, la starea actuala...
only if...
and i will... :)
deci...fata de eternitate , ca asa am ales sa o numim, ce traim acum e ca o bataie de aripi de fluture,
atat de usor, atat de rapid si atat de efemer,
one minute is here, the next is gone.
nu vedem padurea din cauza copacilor.
lucrurile mari si importante sunt acoperite de mizeriile mici, de zi cu zi.
mizerii pe care le luam ca atare pentru ca ofera satisfactie de moment.
uffff....revin
only if...
and i will... :)
deci...fata de eternitate , ca asa am ales sa o numim, ce traim acum e ca o bataie de aripi de fluture,
atat de usor, atat de rapid si atat de efemer,
one minute is here, the next is gone.
nu vedem padurea din cauza copacilor.
lucrurile mari si importante sunt acoperite de mizeriile mici, de zi cu zi.
mizerii pe care le luam ca atare pentru ca ofera satisfactie de moment.
uffff....revin
sâmbătă, 28 februarie 2009
as vrea sa mi se spuna sa raman...
ma gandeam ieri ca eu am contract de scurta durata cu orice si oricine exista in viata mea...
neincluzand parintii si rudele.
am intalnit multi oameni, foarte multi,
am fost prin multe locuri, poate nu indeajuns de multe...
in fiecare loc am trait o poveste, am avut experiente, am intalnit oameni, m-am indragostit, am ras, am petrecut...
eu nu intru cu de-a sila, sau incaltata in viata nimanui, pur si simplu, intru usor, intai observ, apoi zambesc abia vizibil, si apoi discutii, ne cunoastem cat de cat, impartasim ganduri,
si intru si stau si privesc si iar observ, imi place, accept asa cum e totul,
nu stau mult...si de multe ori as vrea sa raman,
mereu tre sa plec, mereu altceva, dar niciodata nu sunt rugata sa raman.
vizitator prin vietile altora.
o descopar pe a mea, mai aflu cate ceva despre mine, despre reactii si impliniri...
lumea ma place in general, unii admira curajul meu nebun, altii ca am trecut prin atatea...
unii cred ca au ce invata, altii se uita si ... doar atat.
cu unii aprofundez, ne impletim zilele si ajungem sa tinem unul la altul, sa ne ducem dorul, sau chiar sa credem ca simtim un soi de dragoste prieteneasca,
ajungem sa ne dorim sa ramanem prieteni, sa pastram legatura si apoi sa ne vizitam.
dar nu ne rugam sa ramanem...
uneori gasesti perfectiunea aceea imperfecta, oameni, locuri,clipe ,sentimente..
si ai vrea sa inchizi intr-o coaja de nuca momentul inghetat care nu ai vrea sa se mai termine...
poate daca ne-am stradui mai mult si ne-am dori cu totii, am reusi...
dar iar, fiecare cu ale lui, dorinte, viata, si altele...
as vrea sa ma roage cineva sa raman...in suflet, in viata de zi cu zi, sa isi doreasca prezenta mea, zambetul meu, lacrimile si ifosele mele,
as vrea sa nu mai mangai nostalgic lucrurile din casa sufletului cuiva, si apoi sa imi iau ramas bun.
dar inca am contract de scurta durata...
si totusi, spune-mi sa raman, poate raman...
neincluzand parintii si rudele.
am intalnit multi oameni, foarte multi,
am fost prin multe locuri, poate nu indeajuns de multe...
in fiecare loc am trait o poveste, am avut experiente, am intalnit oameni, m-am indragostit, am ras, am petrecut...
eu nu intru cu de-a sila, sau incaltata in viata nimanui, pur si simplu, intru usor, intai observ, apoi zambesc abia vizibil, si apoi discutii, ne cunoastem cat de cat, impartasim ganduri,
si intru si stau si privesc si iar observ, imi place, accept asa cum e totul,
nu stau mult...si de multe ori as vrea sa raman,
mereu tre sa plec, mereu altceva, dar niciodata nu sunt rugata sa raman.
vizitator prin vietile altora.
o descopar pe a mea, mai aflu cate ceva despre mine, despre reactii si impliniri...
lumea ma place in general, unii admira curajul meu nebun, altii ca am trecut prin atatea...
unii cred ca au ce invata, altii se uita si ... doar atat.
cu unii aprofundez, ne impletim zilele si ajungem sa tinem unul la altul, sa ne ducem dorul, sau chiar sa credem ca simtim un soi de dragoste prieteneasca,
ajungem sa ne dorim sa ramanem prieteni, sa pastram legatura si apoi sa ne vizitam.
dar nu ne rugam sa ramanem...
uneori gasesti perfectiunea aceea imperfecta, oameni, locuri,clipe ,sentimente..
si ai vrea sa inchizi intr-o coaja de nuca momentul inghetat care nu ai vrea sa se mai termine...
poate daca ne-am stradui mai mult si ne-am dori cu totii, am reusi...
dar iar, fiecare cu ale lui, dorinte, viata, si altele...
as vrea sa ma roage cineva sa raman...in suflet, in viata de zi cu zi, sa isi doreasca prezenta mea, zambetul meu, lacrimile si ifosele mele,
as vrea sa nu mai mangai nostalgic lucrurile din casa sufletului cuiva, si apoi sa imi iau ramas bun.
dar inca am contract de scurta durata...
si totusi, spune-mi sa raman, poate raman...
ador cafeaua...
nici prea dulce si nici prea amara,
sa fie calduta, nu fierbinte, merge si rece.
are alt gust.
aroma o simt cand opresc focul si e inspumata.
mai amestec un pic cu lingurita si se raspandeste in camera miros tainic de cafea.
face o spuma albicioasa, semn ca e destul de tare si suficient de buna.
apoi cuprinzi cana cu mainile si o sorbi...usor si cu gandul departe...gustul e atat de bun ca ai vrea sa dureze la nesfarsit, iar povestile spuse de boabe sunt din alte parti si ale altor oameni.
un strop de soare, se amesteca si el si imaginatia, batand din aripi ajunge departe...zambesti usor si iti ingadui calatoria, si promisiunile si ce ar putea fi...
si cu ochii mintii vezi o lume in care esti multumit, o lume in care sorbi din cafea, si ochii privesc un peisaj nesfarsit, cu vant si verdeata, cu o casa a ta, un balansoar si tu infasurata in multumire si un pled colorat ce tine vantul jucaus la locul lui.
ufffff...uite de asta ador cafeaua... ca pot visa...
sa fie calduta, nu fierbinte, merge si rece.
are alt gust.
aroma o simt cand opresc focul si e inspumata.
mai amestec un pic cu lingurita si se raspandeste in camera miros tainic de cafea.
face o spuma albicioasa, semn ca e destul de tare si suficient de buna.
apoi cuprinzi cana cu mainile si o sorbi...usor si cu gandul departe...gustul e atat de bun ca ai vrea sa dureze la nesfarsit, iar povestile spuse de boabe sunt din alte parti si ale altor oameni.
un strop de soare, se amesteca si el si imaginatia, batand din aripi ajunge departe...zambesti usor si iti ingadui calatoria, si promisiunile si ce ar putea fi...
si cu ochii mintii vezi o lume in care esti multumit, o lume in care sorbi din cafea, si ochii privesc un peisaj nesfarsit, cu vant si verdeata, cu o casa a ta, un balansoar si tu infasurata in multumire si un pled colorat ce tine vantul jucaus la locul lui.
ufffff...uite de asta ador cafeaua... ca pot visa...
vineri, 27 februarie 2009
despre credinta si nebunie, neinteles si wow
Faith!
A beautiful thing. Uneori mai multa ,alteori mai putina. Mai puternica, mai altfel. Mereu diferita. Si totusi frumoasa.
Si atat de necesara.
Daca ar fi sa renunt la religia in care ma-m nascut, as renunta pentru budhism.
Sau pentru ceea ce cred eu acum ca semnifica budhismul.
Dar nu cred ca as renunta. As continua sa imi transform credinta.
E greu pentru cei inrobiti de reguli si traditii sa inteleaga felul meu de a crede.
Cred altfel acum.
Cred in dumnezeu crezand in mine. Cred in El crezand in natura si instincte. Cred si caut sa aflu mai multe. Nu fortez nimic. Nu caut ce nu trebuie. Ma caut pe mine pentru ca stiu ca m-a creat din dragoste. A rupt o bucatica din el si a mai creat un destin. Se mai scrie o poveste prin intamplarile prin care se desavarseste sufletul meu. Mi-am pus mii de intrebari de-a lungul anilor. De la cele mai banale la cele mai absurde. Apoi am respirat adanc si am incercat o alta perspectiva.
Am aflat altele. Am invatat putin despre timp. Despre cum we are complete masters. Despre cum ne-am nascut vrajitori. Poate nu din praf de stele, dar cu siguranta din dragoste si respect si alte simtaminte ce nu isi gasesc echivalent in aceste simple exprimari.
Am cazut de multe ori. In genunchi, in fund si chiar cu fata in jos. Am invatat sa nu ma intreb cat de jos este jos. Nu vrei sa afli niciodata. M-am ridicat din varii motive. M-am agatat si apoi cercetam.
Voiam sa stiu cu ce putere si curaj si cu ce dragoste merg inainte. Ce anume ma guverneaza si ce anume dicteaza. Exista reguli? Oare trebuie? Sau…? Experimentez. De foarte mult timp. Asta pentru ca in aceasta viata cativa ani inseamna mult? Apoi m-am intrebat-oare daca nu caut unde trebuie? De ce in afara si nu inauntrul nostru? Am inchis ochii si am indraznit sa privesc in haul din mine. E ca un haos, o gaura neagra in care initial nu vezi nimic. Pentru ca nu esti obisnuit. Pentru ca nu stii daca ar trebui sa vezi si sa simti ceva. Doar privesti si dupa ceva timp in care mintea ta face exercitii de eliberare, de respirare si de calm si pace, incepi sa zaresti cate ceva. Asa incepi sa descoperi universal interior, cel in care gasesti puterea sa te ridici mereu, cel in care pe rafturi prafuite gasesti curaj, si motivatii pentru a mai incerca o data. Si uite asa iti dai seama de imensitate. Asa am descoperit cat de darnic a fost domnul, si cat de nestiutoare si ignoranta sunt eu. Bine ca acestea nu sunt batute in cuie.
Am pornit de la credinta, si incerc sa explic cum am ajuns sa imi transform eu cutumele, si cum am descoperit eu ca eu sunt.
Eu sunt elementul. Eu sunt eu. Si eu pot sa fac totul. Eu traiesc. Eu experimentez. Eu aleg si eu ma ridic. Eu ma arunc si eu ma impiedic. Eu ma inchid in incaperi neaerisite si pline de mucegai. Eu ma otravesc. Apoi eu ies, si cu ochii inchisi adulmec aerul si las soarele sa imi sarute fata. Am descoperit cum Dumnezeu a pus in mine bucatica rupta din fiinta lui. Eternitate si nemarginire.
Dupa chipul si asemanarea lui? Poate mai degraba dupa nevoaia lui, dupa imaginatia lui, dupa zambetul lui.
Meditatia e cea care te ajuta sa vezi. Sa pui ordine. Sa faci liniste in jur si sa asculti voci interioare ce povestesc usor despre experiente de pe alte taramuri si din alte vieti. E atat de bine sa faci liniste in jur, sa estompezi zgomotul si tot ce incearca sa te distraga.
Explorezi si nu te mai saturi. Alte perspective. Cand ma gandesc ca sunt unii care trec prin vieti de-a lungul lor, si nu afla nimic. Nimic despre ei, despre viata, despre credinte, despre dorinte si vise, despre impliniri, meditatie si Dumnezeu.
Despre cum poti sa ai si sa fii multumit. Despre faptul ca meriti ce e mai bun, pe tine.
Poti subjuga timpul si poti trai sperand, actionand si liber de orice constrangere.
Cred in desavarsire si in intalniri celeste cu El. Cred in povesti si destine. Cred in emotii si sentimente. Cred in mine, in puterea si misticismul meu. Cred in vise si visuri. Cred ca sunt mai presus de cuvinte, de intelesuri si imaginabil.
Cred ca am mai trait si ca o sa mai traiesc. Pana voi satura acest univers si aceasta forma.
Apoi inimaginabilul ma va indrum spre o alta existenta.
Dar m-a creat, si in acest fel mi-a daruit vesnicie. Cu tot ce presupune ea.
A beautiful thing. Uneori mai multa ,alteori mai putina. Mai puternica, mai altfel. Mereu diferita. Si totusi frumoasa.
Si atat de necesara.
Daca ar fi sa renunt la religia in care ma-m nascut, as renunta pentru budhism.
Sau pentru ceea ce cred eu acum ca semnifica budhismul.
Dar nu cred ca as renunta. As continua sa imi transform credinta.
E greu pentru cei inrobiti de reguli si traditii sa inteleaga felul meu de a crede.
Cred altfel acum.
Cred in dumnezeu crezand in mine. Cred in El crezand in natura si instincte. Cred si caut sa aflu mai multe. Nu fortez nimic. Nu caut ce nu trebuie. Ma caut pe mine pentru ca stiu ca m-a creat din dragoste. A rupt o bucatica din el si a mai creat un destin. Se mai scrie o poveste prin intamplarile prin care se desavarseste sufletul meu. Mi-am pus mii de intrebari de-a lungul anilor. De la cele mai banale la cele mai absurde. Apoi am respirat adanc si am incercat o alta perspectiva.
Am aflat altele. Am invatat putin despre timp. Despre cum we are complete masters. Despre cum ne-am nascut vrajitori. Poate nu din praf de stele, dar cu siguranta din dragoste si respect si alte simtaminte ce nu isi gasesc echivalent in aceste simple exprimari.
Am cazut de multe ori. In genunchi, in fund si chiar cu fata in jos. Am invatat sa nu ma intreb cat de jos este jos. Nu vrei sa afli niciodata. M-am ridicat din varii motive. M-am agatat si apoi cercetam.
Voiam sa stiu cu ce putere si curaj si cu ce dragoste merg inainte. Ce anume ma guverneaza si ce anume dicteaza. Exista reguli? Oare trebuie? Sau…? Experimentez. De foarte mult timp. Asta pentru ca in aceasta viata cativa ani inseamna mult? Apoi m-am intrebat-oare daca nu caut unde trebuie? De ce in afara si nu inauntrul nostru? Am inchis ochii si am indraznit sa privesc in haul din mine. E ca un haos, o gaura neagra in care initial nu vezi nimic. Pentru ca nu esti obisnuit. Pentru ca nu stii daca ar trebui sa vezi si sa simti ceva. Doar privesti si dupa ceva timp in care mintea ta face exercitii de eliberare, de respirare si de calm si pace, incepi sa zaresti cate ceva. Asa incepi sa descoperi universal interior, cel in care gasesti puterea sa te ridici mereu, cel in care pe rafturi prafuite gasesti curaj, si motivatii pentru a mai incerca o data. Si uite asa iti dai seama de imensitate. Asa am descoperit cat de darnic a fost domnul, si cat de nestiutoare si ignoranta sunt eu. Bine ca acestea nu sunt batute in cuie.
Am pornit de la credinta, si incerc sa explic cum am ajuns sa imi transform eu cutumele, si cum am descoperit eu ca eu sunt.
Eu sunt elementul. Eu sunt eu. Si eu pot sa fac totul. Eu traiesc. Eu experimentez. Eu aleg si eu ma ridic. Eu ma arunc si eu ma impiedic. Eu ma inchid in incaperi neaerisite si pline de mucegai. Eu ma otravesc. Apoi eu ies, si cu ochii inchisi adulmec aerul si las soarele sa imi sarute fata. Am descoperit cum Dumnezeu a pus in mine bucatica rupta din fiinta lui. Eternitate si nemarginire.
Dupa chipul si asemanarea lui? Poate mai degraba dupa nevoaia lui, dupa imaginatia lui, dupa zambetul lui.
Meditatia e cea care te ajuta sa vezi. Sa pui ordine. Sa faci liniste in jur si sa asculti voci interioare ce povestesc usor despre experiente de pe alte taramuri si din alte vieti. E atat de bine sa faci liniste in jur, sa estompezi zgomotul si tot ce incearca sa te distraga.
Explorezi si nu te mai saturi. Alte perspective. Cand ma gandesc ca sunt unii care trec prin vieti de-a lungul lor, si nu afla nimic. Nimic despre ei, despre viata, despre credinte, despre dorinte si vise, despre impliniri, meditatie si Dumnezeu.
Despre cum poti sa ai si sa fii multumit. Despre faptul ca meriti ce e mai bun, pe tine.
Poti subjuga timpul si poti trai sperand, actionand si liber de orice constrangere.
Cred in desavarsire si in intalniri celeste cu El. Cred in povesti si destine. Cred in emotii si sentimente. Cred in mine, in puterea si misticismul meu. Cred in vise si visuri. Cred ca sunt mai presus de cuvinte, de intelesuri si imaginabil.
Cred ca am mai trait si ca o sa mai traiesc. Pana voi satura acest univers si aceasta forma.
Apoi inimaginabilul ma va indrum spre o alta existenta.
Dar m-a creat, si in acest fel mi-a daruit vesnicie. Cu tot ce presupune ea.
uffffff
blaga marian: ai prins vreme faina la piatar?
say_hy_to_lore:
blaga marian:
say_hy_to_lore: da mai
blaga marian: bravo!
say_hy_to_lore: da am stat mai mult la cazier
blaga marian:
say_hy_to_lore: ca cica se stricase nu stiu ce retea
blaga marian: si cica sa te mai increazi in femei
say_hy_to_lore: si nu am mai venit
blaga marian:
say_hy_to_lore: mai ales in mine
say_hy_to_lore: ai dreptate
say_hy_to_lore: vezi
blaga marian: sau mai ales in mine!
blaga marian:
say_hy_to_lore: stiu ca...
say_hy_to_lore: dar
say_hy_to_lore: te-ai suparat tare?
say_hy_to_lore: chiar voiam sa te vad
blaga marian: da
say_hy_to_lore: mai ales
say_hy_to_lore: ca lucru la actele ptr franta
say_hy_to_lore: cam intr-o luna ar tb sa plec
say_hy_to_lore: de asta voiam sa te vad
blaga marian: in sfarsit n-o sa mai aud nimic de tine
blaga marian:
say_hy_to_lore: ohhh
say_hy_to_lore: multam tare
say_hy_to_lore: pai o sa am adresa de mail si acolo
say_hy_to_lore: si messu
say_hy_to_lore: si o sa las si nr de tel
say_hy_to_lore: ca imi iau laptopul cu mine
say_hy_to_lore: din cate stiu
blaga marian:
say_hy_to_lore: au si ei net acolo
say_hy_to_lore: parca erau mai civilizati ca noi
say_hy_to_lore: da cine o sti
say_hy_to_lore:
blaga marian: cat te-a costat?
say_hy_to_lore: ce?
blaga marian: laptopu'
say_hy_to_lore: 2300
say_hy_to_lore: la reducere
blaga marian: ha!
say_hy_to_lore: dell
blaga marian:
say_hy_to_lore: nou nout
blaga marian: cu banii astia ma mut in nabuaba
blaga marian: pe viata~!
say_hy_to_lore: ehh
say_hy_to_lore: nah
say_hy_to_lore: las
say_hy_to_lore: eu am pus doar juma
say_hy_to_lore: restu sponsorizare
say_hy_to_lore:
blaga marian: foarte bine
say_hy_to_lore: tu ce faci?
blaga marian: bravo felicitarius!
say_hy_to_lore: cum e munca?
say_hy_to_lore: e scoala sau munca?
blaga marian: imi confectionez unb avion de musama si imi iau zborul spre calea lactee
blaga marian: scoala nu mai fac
say_hy_to_lore: super tare
say_hy_to_lore: si eu
say_hy_to_lore: plec in cautarea cailor verzi
say_hy_to_lore: in franta
say_hy_to_lore: sa imi bag picioarele
say_hy_to_lore: m-am saturat de lumea asta
say_hy_to_lore: daca tot e sa traiesc
say_hy_to_lore: macar sa fac ceva
blaga marian: ce?
say_hy_to_lore: sa indeplinesc si niste vise
say_hy_to_lore: visuri
say_hy_to_lore: de asta plec
blaga marian:
say_hy_to_lore: ca aici in atara asta
say_hy_to_lore: sunt sabotata
say_hy_to_lore: la nivel inalt
say_hy_to_lore: nimic nu imi iese
say_hy_to_lore: si nici un loc nu prinde drag de mine
say_hy_to_lore:
blaga marian: banc: o familie de viermisori traiau intr-un cacat. la un moment dat copiii viermisori intreaba: -mama, tata! noi de ce traim intr-un cacat? n-am putea trai intr-o para? - ba da, am putea... -mama tata! noi de ce traim intr-un cacat? n-am putea trai intr-un mar? - ba da am putea,,, -Si atunci de ce traim intr-un cacat?
blaga marian: -Pai daca asta e tara noastra....
say_hy_to_lore: ufffff
say_hy_to_lore: aha
say_hy_to_lore: bine ca nu sunt obligata sa raman
blaga marian: fain
say_hy_to_lore: tu cum esti
say_hy_to_lore: mai spiridush
say_hy_to_lore: pe cine mai ai la suflet?
blaga marian: ma gandeam la conflictele astea de cacat
blaga marian: si ma mai gandeam ca asa nu se ajunge nicaieri
say_hy_to_lore: si cum iti mai treci zilele
say_hy_to_lore: pai nu se ajunge nicaieri ca sunt tratate aiurea
blaga marian: si ma mai intrebam oare ce drac de femie caut eu
say_hy_to_lore: se complica lucruirle
blaga marian: de tot am venit aici
say_hy_to_lore: se uita esentialul
say_hy_to_lore: si ommoram usor ce e frumos in noi
say_hy_to_lore: ahh si uitam si de dragoste
say_hy_to_lore: o blamam
blaga marian: asta e cel mai esential
blaga marian: ca uitam....
say_hy_to_lore: stiu
blaga marian: si uita si ea si uita si el...
blaga marian:
blaga marian: su invers
blaga marian: cu,m vrei
say_hy_to_lore: ehh
say_hy_to_lore: si?
say_hy_to_lore: raspunde
say_hy_to_lore: de tine
blaga marian: sau poate ca uita numai unul din ei
say_hy_to_lore: nu ma lua cu generalul
blaga marian: si cu siguranta din cauza ca se adanceste singur
blaga marian: cacat cu mac!
blaga marian: haida ca am fugit
blaga marian: te-am pupat si grija mare de tine!
blaga marian:
say_hy_to_lore: bre ce te mai eschivezi
blaga marian: am mai observat ca daca spui oamenilor ca ii iubesti se sperie si fug
say_hy_to_lore: ehh
blaga marian: chiar tre sa fug
blaga marian: mai ne auzim
say_hy_to_lore: am experienta multa in de astea
blaga marian: da... si eu am facut la fel
say_hy_to_lore: dragostea sperie
blaga marian: asa e
say_hy_to_lore: chiar daca nu astepti nimic
say_hy_to_lore: ci doar te exprimi
blaga marian: te pup si Te Iubesc!
say_hy_to_lore: si eu te iubesc mai
blaga marian: pa!
say_hy_to_lore: si mi-e dor de tine tare
blaga marian: fugi la franta!
say_hy_to_lore: haidi pa
blaga marian:
blaga marian: pa
blaga marian has signed out. (2/27/2009 12:34 PM)
say_hy_to_lore:
blaga marian:
say_hy_to_lore: da mai
blaga marian: bravo!
say_hy_to_lore: da am stat mai mult la cazier
blaga marian:
say_hy_to_lore: ca cica se stricase nu stiu ce retea
blaga marian: si cica sa te mai increazi in femei
say_hy_to_lore: si nu am mai venit
blaga marian:
say_hy_to_lore: mai ales in mine
say_hy_to_lore: ai dreptate
say_hy_to_lore: vezi
blaga marian: sau mai ales in mine!
blaga marian:
say_hy_to_lore: stiu ca...
say_hy_to_lore: dar
say_hy_to_lore: te-ai suparat tare?
say_hy_to_lore: chiar voiam sa te vad
blaga marian: da
say_hy_to_lore: mai ales
say_hy_to_lore: ca lucru la actele ptr franta
say_hy_to_lore: cam intr-o luna ar tb sa plec
say_hy_to_lore: de asta voiam sa te vad
blaga marian: in sfarsit n-o sa mai aud nimic de tine
blaga marian:
say_hy_to_lore: ohhh
say_hy_to_lore: multam tare
say_hy_to_lore: pai o sa am adresa de mail si acolo
say_hy_to_lore: si messu
say_hy_to_lore: si o sa las si nr de tel
say_hy_to_lore: ca imi iau laptopul cu mine
say_hy_to_lore: din cate stiu
blaga marian:
say_hy_to_lore: au si ei net acolo
say_hy_to_lore: parca erau mai civilizati ca noi
say_hy_to_lore: da cine o sti
say_hy_to_lore:
blaga marian: cat te-a costat?
say_hy_to_lore: ce?
blaga marian: laptopu'
say_hy_to_lore: 2300
say_hy_to_lore: la reducere
blaga marian: ha!
say_hy_to_lore: dell
blaga marian:
say_hy_to_lore: nou nout
blaga marian: cu banii astia ma mut in nabuaba
blaga marian: pe viata~!
say_hy_to_lore: ehh
say_hy_to_lore: nah
say_hy_to_lore: las
say_hy_to_lore: eu am pus doar juma
say_hy_to_lore: restu sponsorizare
say_hy_to_lore:
blaga marian: foarte bine
say_hy_to_lore: tu ce faci?
blaga marian: bravo felicitarius!
say_hy_to_lore: cum e munca?
say_hy_to_lore: e scoala sau munca?
blaga marian: imi confectionez unb avion de musama si imi iau zborul spre calea lactee
blaga marian: scoala nu mai fac
say_hy_to_lore: super tare
say_hy_to_lore: si eu
say_hy_to_lore: plec in cautarea cailor verzi
say_hy_to_lore: in franta
say_hy_to_lore: sa imi bag picioarele
say_hy_to_lore: m-am saturat de lumea asta
say_hy_to_lore: daca tot e sa traiesc
say_hy_to_lore: macar sa fac ceva
blaga marian: ce?
say_hy_to_lore: sa indeplinesc si niste vise
say_hy_to_lore: visuri
say_hy_to_lore: de asta plec
blaga marian:
say_hy_to_lore: ca aici in atara asta
say_hy_to_lore: sunt sabotata
say_hy_to_lore: la nivel inalt
say_hy_to_lore: nimic nu imi iese
say_hy_to_lore: si nici un loc nu prinde drag de mine
say_hy_to_lore:
blaga marian: banc: o familie de viermisori traiau intr-un cacat. la un moment dat copiii viermisori intreaba: -mama, tata! noi de ce traim intr-un cacat? n-am putea trai intr-o para? - ba da, am putea... -mama tata! noi de ce traim intr-un cacat? n-am putea trai intr-un mar? - ba da am putea,,, -Si atunci de ce traim intr-un cacat?
blaga marian: -Pai daca asta e tara noastra....
say_hy_to_lore: ufffff
say_hy_to_lore: aha
say_hy_to_lore: bine ca nu sunt obligata sa raman
blaga marian: fain
say_hy_to_lore: tu cum esti
say_hy_to_lore: mai spiridush
say_hy_to_lore: pe cine mai ai la suflet?
blaga marian: ma gandeam la conflictele astea de cacat
blaga marian: si ma mai gandeam ca asa nu se ajunge nicaieri
say_hy_to_lore: si cum iti mai treci zilele
say_hy_to_lore: pai nu se ajunge nicaieri ca sunt tratate aiurea
blaga marian: si ma mai intrebam oare ce drac de femie caut eu
say_hy_to_lore: se complica lucruirle
blaga marian: de tot am venit aici
say_hy_to_lore: se uita esentialul
say_hy_to_lore: si ommoram usor ce e frumos in noi
say_hy_to_lore: ahh si uitam si de dragoste
say_hy_to_lore: o blamam
blaga marian: asta e cel mai esential
blaga marian: ca uitam....
say_hy_to_lore: stiu
blaga marian: si uita si ea si uita si el...
blaga marian:
blaga marian: su invers
blaga marian: cu,m vrei
say_hy_to_lore: ehh
say_hy_to_lore: si?
say_hy_to_lore: raspunde
say_hy_to_lore: de tine
blaga marian: sau poate ca uita numai unul din ei
say_hy_to_lore: nu ma lua cu generalul
blaga marian: si cu siguranta din cauza ca se adanceste singur
blaga marian: cacat cu mac!
blaga marian: haida ca am fugit
blaga marian: te-am pupat si grija mare de tine!
blaga marian:
say_hy_to_lore: bre ce te mai eschivezi
blaga marian: am mai observat ca daca spui oamenilor ca ii iubesti se sperie si fug
say_hy_to_lore: ehh
blaga marian: chiar tre sa fug
blaga marian: mai ne auzim
say_hy_to_lore: am experienta multa in de astea
blaga marian: da... si eu am facut la fel
say_hy_to_lore: dragostea sperie
blaga marian: asa e
say_hy_to_lore: chiar daca nu astepti nimic
say_hy_to_lore: ci doar te exprimi
blaga marian: te pup si Te Iubesc!
say_hy_to_lore: si eu te iubesc mai
blaga marian: pa!
say_hy_to_lore: si mi-e dor de tine tare
blaga marian: fugi la franta!
say_hy_to_lore: haidi pa
blaga marian:
blaga marian: pa
blaga marian has signed out. (2/27/2009 12:34 PM)
vineri, 20 februarie 2009
some fellowship...
one day... ma gandeam, la toate valorile aruncate la gunoi...
sau mai bine zis - let's break all the rules, let's fuck up ourselves.
citesc si uneori as vrea sa am si eu povesti de spus...
culmea ca am, doar ca nu sunt ca ale altora...
spre deosebire de altii eu nu ma consider nici comuna si nici obisnuita.
poate suna contradictoriu.
am strabatut cale lunga...nu ma simt nici mica in fata lumii si nici atat de neimportanta incat sa spun ca nu conteaza, ca oricum nu e interesant ce am eu de spus...
poate doar aleg sa spun cand simt eu ca e momentul si pun totul intr-o forma un pic ciudata, dar in orice caz sa imi placa mie.
scriu dintr-un impuls de a nota fiecare gand, al imortaliza cumva.
stiu ca notez o fraza, capturez un moment si il fac eternitate, si asa apoi pentru o secunda sunt un mic Dumnezeu , pentru ca pot sterge, sau impartasi si altora...
e vital pentru mine...nu ma prea intereseaza ce spun altii, eu stiu ce exprima si ce inseamna, si pentru ce e menit.
traiesc o perioada plina de decizii, in care ma grabesc si caut cu frenezie,
ma opresc si imi trag aer in piept si imi spun ca imi apartin, eu mie, timpul, si viata toata.
fellowship...asta pentru ca imi lipseste sa cred si in altceva decat in propria persoana.
mi-e dor sa cred in prietenie, sa cred in oameni si in cotidian in general.
caut o lume in care credinta ea sa nu se limiteze doar la un lucru.
cei pesimisti, ar spune ca o sa caut mult si bine,
dar ce stiu ei?
doar sunt tristi mereu, iar viata lor e traita in mult prea putine tonuri ca sa poata sa isi dea cu parerea.
cei optimisti ar spune ca exista pentru fiecare un loc sub soare...
dar si ei poate ca exagereaza...
daca exista doua cuvinte ce pot fi infinit de descriptive pentru ce respiram noi acelea sunt
- relativitatea si diversitatea-
cele doua sunt si vor fi mereu constante.
am visat iar ca zbor. visez mereu asta. diverse locuri, diverse moduri.
relativa interpretarea...
so fellowship- poate cineva sa dea o definitie?
dar nu una de dictionar, sau e ceea ce ar trebui sa fie, si nici un raspuns pesimist nu caut.
sau mai bine zis - let's break all the rules, let's fuck up ourselves.
citesc si uneori as vrea sa am si eu povesti de spus...
culmea ca am, doar ca nu sunt ca ale altora...
spre deosebire de altii eu nu ma consider nici comuna si nici obisnuita.
poate suna contradictoriu.
am strabatut cale lunga...nu ma simt nici mica in fata lumii si nici atat de neimportanta incat sa spun ca nu conteaza, ca oricum nu e interesant ce am eu de spus...
poate doar aleg sa spun cand simt eu ca e momentul si pun totul intr-o forma un pic ciudata, dar in orice caz sa imi placa mie.
scriu dintr-un impuls de a nota fiecare gand, al imortaliza cumva.
stiu ca notez o fraza, capturez un moment si il fac eternitate, si asa apoi pentru o secunda sunt un mic Dumnezeu , pentru ca pot sterge, sau impartasi si altora...
e vital pentru mine...nu ma prea intereseaza ce spun altii, eu stiu ce exprima si ce inseamna, si pentru ce e menit.
traiesc o perioada plina de decizii, in care ma grabesc si caut cu frenezie,
ma opresc si imi trag aer in piept si imi spun ca imi apartin, eu mie, timpul, si viata toata.
fellowship...asta pentru ca imi lipseste sa cred si in altceva decat in propria persoana.
mi-e dor sa cred in prietenie, sa cred in oameni si in cotidian in general.
caut o lume in care credinta ea sa nu se limiteze doar la un lucru.
cei pesimisti, ar spune ca o sa caut mult si bine,
dar ce stiu ei?
doar sunt tristi mereu, iar viata lor e traita in mult prea putine tonuri ca sa poata sa isi dea cu parerea.
cei optimisti ar spune ca exista pentru fiecare un loc sub soare...
dar si ei poate ca exagereaza...
daca exista doua cuvinte ce pot fi infinit de descriptive pentru ce respiram noi acelea sunt
- relativitatea si diversitatea-
cele doua sunt si vor fi mereu constante.
am visat iar ca zbor. visez mereu asta. diverse locuri, diverse moduri.
relativa interpretarea...
so fellowship- poate cineva sa dea o definitie?
dar nu una de dictionar, sau e ceea ce ar trebui sa fie, si nici un raspuns pesimist nu caut.
luni, 16 februarie 2009
si nu in ultimul rand...
as vrea sa fiu hoata,
adica sa fur...
oare unde imi e telefonu? hmmm...mereu il ratacesc!
sa revenim...sa fur ceva, mai intai ca sa prind gustul, visez ca fur, ca ascund sub haine lucruri, si in vis gasesc cai cat mai ghiduse de a le sustrage.
as vrea sa imi arat eu mie ca dumnezeu nu ma va bate cu toiagul la intalnirea noastra, doar pentru ca am furat o haina, sau un inel.
am iesiri dese in care as provoca cerurile sa ne luam o zi libera si sa incalcam cele mai elementare reguli.
de exemplu...ieri pe masa din bucatarie era o prajitura adusa de lori, mintea mea bolnava se intreba oare ce ar fi daca as aruncao in gunoi?
prajitura era buna, am gustat si eu, iar lori mi-e foarte draga, dar de ce nu?
deunazi eram bosumflata si imi doream sa ploua, doar asa ca sa se puna si natura in acord cu starea mea de spirit...ca sa vezi, peste noapte a plouat, si a continuat si in timpul zilei.
iti vine sa crezi ca natura m-a ascultat?
oooooohhhhhhhhhh. ce grandomanie!!!!!!!!!
da dragilor. pot provoca ploaia. Comentati?
si sa revin iar.
as fura de 10 mii euro ca sa pot deveni ucenic la monsieur Bocuse.
as fura un milion ca sa calatoresc, sa fac macar o viata, din atatea milioarde, mai buna.
pe a mea normal.
ca ce de parca as putea sa o fac mai buna pe a ta.
ai veni cu pretentii si ai face mofturi. ti s-ar urca la cap.
asa ca nu ai decat sa furi si tu ca sa iti schimbi viata.
as fura cu gandul si apoi m-as convinge ca am, si numai pentru a demonstra ca esti nelimitat, si ca decizi mereu ce faci si unde mergi.
de la cel mai mic detaliu pana hat departe.
sunt egoista, sunt centrul si the one...dar nu o cred nici eu indeajuns.
vezi poate reusesti tu.
adica sa fur...
oare unde imi e telefonu? hmmm...mereu il ratacesc!
sa revenim...sa fur ceva, mai intai ca sa prind gustul, visez ca fur, ca ascund sub haine lucruri, si in vis gasesc cai cat mai ghiduse de a le sustrage.
as vrea sa imi arat eu mie ca dumnezeu nu ma va bate cu toiagul la intalnirea noastra, doar pentru ca am furat o haina, sau un inel.
am iesiri dese in care as provoca cerurile sa ne luam o zi libera si sa incalcam cele mai elementare reguli.
de exemplu...ieri pe masa din bucatarie era o prajitura adusa de lori, mintea mea bolnava se intreba oare ce ar fi daca as aruncao in gunoi?
prajitura era buna, am gustat si eu, iar lori mi-e foarte draga, dar de ce nu?
deunazi eram bosumflata si imi doream sa ploua, doar asa ca sa se puna si natura in acord cu starea mea de spirit...ca sa vezi, peste noapte a plouat, si a continuat si in timpul zilei.
iti vine sa crezi ca natura m-a ascultat?
oooooohhhhhhhhhh. ce grandomanie!!!!!!!!!
da dragilor. pot provoca ploaia. Comentati?
si sa revin iar.
as fura de 10 mii euro ca sa pot deveni ucenic la monsieur Bocuse.
as fura un milion ca sa calatoresc, sa fac macar o viata, din atatea milioarde, mai buna.
pe a mea normal.
ca ce de parca as putea sa o fac mai buna pe a ta.
ai veni cu pretentii si ai face mofturi. ti s-ar urca la cap.
asa ca nu ai decat sa furi si tu ca sa iti schimbi viata.
as fura cu gandul si apoi m-as convinge ca am, si numai pentru a demonstra ca esti nelimitat, si ca decizi mereu ce faci si unde mergi.
de la cel mai mic detaliu pana hat departe.
sunt egoista, sunt centrul si the one...dar nu o cred nici eu indeajuns.
vezi poate reusesti tu.
secondly...
as vrea sa fiu pentru un an prostituata intr-un bordel de lux.
as vrea sa aflu de ce sexul inlantuie si dezlantuie,
as vrea ca mai apoi sa imi vad de alte experimente si as vrea sa nu devin proscris.
as vrea sa nu fiu infierata pentru ca am indraznit sa inlatur bariere din mintea mea enorma,
as vrea sa...si poate o sa...
nu zau...hmmmm!
as vrea sa aflu de ce sexul inlantuie si dezlantuie,
as vrea ca mai apoi sa imi vad de alte experimente si as vrea sa nu devin proscris.
as vrea sa nu fiu infierata pentru ca am indraznit sa inlatur bariere din mintea mea enorma,
as vrea sa...si poate o sa...
nu zau...hmmmm!
mai intai de toate gandesc disparat si fara noima...
splash,flirt,februarie,sex,manie,din nou,revenire,
plec,franta,si ce daca,frica,teama,obida,cai verzi,
vise,visuri,altii,lene,lume,univers,datorie,
sine,incercare,trebuie,vreau,citesc,doresc,diger,
invidiez,aprind,flacara,pasiune,inauntru,invat,aflu,
descopar,tentatie,intuitie,uit,alung,fug,blestem,plang,arunc,
si bine v-am gasit !
plec,franta,si ce daca,frica,teama,obida,cai verzi,
vise,visuri,altii,lene,lume,univers,datorie,
sine,incercare,trebuie,vreau,citesc,doresc,diger,
invidiez,aprind,flacara,pasiune,inauntru,invat,aflu,
descopar,tentatie,intuitie,uit,alung,fug,blestem,plang,arunc,
si bine v-am gasit !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)