sâmbătă, 13 februarie 2010

i am down baby...

singuratatea m-a incoltit azi, acu ceva vreme,
mi-a mai dat drumul putin si acum pot sa respir,
simt urmele lacrimilor in piept, au urcat putin, au curs cateva, apoi au alunecat usor inapoi in adanc,
se atenueaza durerea.
nici nu stiu daca e durere, e un soi de amaraciune si regret.
nu stiu de ce regret. regret pentru ceva ce nu e, nu am gasit, nu stiu unde sa caut.
ma innec cu ceai de levantica. suna casnic si batran.
un concept nou auzit acum vreo ora.
sa te adaptezi la singuratate.
si cand spun singuratate ma refer la lipsa unui partener de viata, pat , suflet...
cum sa te adaptezi la singuratate?
nu esti construit genetic pentru asa ceva.
sufletul tau nu concepe ideea de singuratate totala si iremediabila.

i am trying to cope with it. nu mai incerc explicatii, de ce, cum, cand...
fara intrebari.
cateva lacrimi. cateva injuraturi, un film, doua trei, sau o gura de aer proaspat.
ahh si trece. va reveni senzatia de pustiu. traiesc cu un cuplu, deci in fiecare zi primesc mostre de dragoste, relatie, si tot ce presupune.
e greu. nu e imposibil.
cand o sa ma mut singura o sa imi iau o pisica. suna batran si asta. si ce daca.
o sa ridic din umeri si o sa imi vad de cotidian.
doar o dorinta am.
sa nu raman singura pentru totdeauna.
pentru ca e trist si ar fi prea multa irosire, de suflet, de orice ar putea fi.

miercuri, 10 februarie 2010

de ce marley e inca atat de grozav?
marley,
bob marley.
ai ascultat vreodata o muzica care sa iti provoace durere fizica?
cand am ascultat prima data am crezut ca e doar o impresie a mea...
dar uite ascult acum thievery corporation si efectiv simt cum ma doare pieptul si mi se inclesteaza maxilarul...
si nu nu e sunetul la maxim, si iau si vitamine so...

weird. dar tot imi place cum suna amestecatura de sunete.
de ce era marley atat de grozav???

la scoala

la scoala e plictiseala,
invat despre nimic, nimic mai precis.
si sunt toti cretini, sau poate eu batrana.

deci shimbarea...

mi-am sters toata muzica...
toate cantecelele mele preferate, si pe care cand le ascultam ma transpuneam in alta lume, alte momente, alte sentimente...trecute toate.
si cum nu mai am chef sa beau un pahar de lichid amar, cand nu trebuie, mi-am zis , ia hai sa rescriu toate chestiile...

si uite asa am purces cateva zile, si cateva nopti la cautat muzica noua...
si guess what...am descoperit multa si noua si buna...

castigatorii sunt:
1. bebe
2. chambao
3.james morrison
4.oasis
5.florence and the machine
6.lilly allen
7.moloko
8.natalie imbruglia
9.noissettes
10.portishead
11.reverend and the makers
12.the streets
13.the cranberries
14.the cardigans
15.tin tings
16.thievery corporation

si inca cateva nume sonore...:)
stiu ca unii sunt vechi si poate am mai ascultat one time hit, dar acum am ascultat muult, si mi-au incantat un simt, doua... si i-am trecut in lista...

da chiar mi-am sters muzica veche, dar pe armin l-am lasat neatins...am o mie si una de episoade din almighty asot, care asteapta cumintele sa fie ascultate :)

schimbari...

traducere

how i met your mother,
sau cum am cunoscut-o pe mata,
ela e responsabila.

mango rocks...

deci, postul cu placerile nu e terminat, se voia lung si mai complet...
ideea e ca de cand m-am aciuat in londra am descoperit multe alte placeri ascunse si sordide, care au iesit la suprafata pe nesimtite...
cum ar fi biscuitii,
eu acasa nu mancam biscuiti ever, poate daca mi-era extraordinar de foame,
dar nici atunci,
ei bine, aici am dat peste niste biscuiti care se numesc garibaldi, care sunt asa, nici prea dulci, nici prea crocanti, si partea super mistoo, e ca intre doua felii de biscuite sexista niste dulceata de cranberries, care e dulce acrisoara si se lipeste de dinti, hmmmmm, o minune...

apoi ce altceva, ahhh da cartofii prajiti, la tigaie de catre moi,apoi cu o branza gasita prin asda, care aduce cu telemeaua sarata de acasa, mancam si acasa cartofi prajiti, dar foarte rar...

altceva... nu imi mai aduc aminte...e tarziu si sunt imbuibata cu "how i met your mother"

uffff...

am gasit o capsa in soseata...
sosete cu silly moo...
ahh si ascult
http://www.youtube.com/watch?v=_b9MFTQNyWo

don't ask !!!

buna, mai nou sunt dana, fosta lore, si sunt addicted.
am devorat in nestire 3 serii din "how i met your mother"

asta e si mai bestiala,
http://www.youtube.com/watch?v=tHOgHsKViD4

deci sa revenim, ce ma fac cand se termina?????
de la friends incoace nu am mai dat peste un serial atat de amuzant si ...

aseara m-am uitat la un documentar despre teorema lui fermat...asta ca sa nu ma mai uit la alte episoade,
azi trebuia sa ma uit la un alt documentar despre gravitatie, dar am cedat...sunt slaba, cred ca m-am uitat la 10 episoade in continuu...

asha, teorema lui fermat, am auzit de nenea asta in liceu...cica a scris el o teorema, pe care a si demonstrato, doar ca nimeni pana acum ceva ani nu a gasit demonstratia si nici nu a pututo nimeni reface, pana la un nene caruia nu i-am retinut numele...
asha si stiati ca teorema zice asa (x la n)+ (y la n) = (z la n)
adica 3x3+4x4=5x5

aha si iese chestia asta pana nu mai ai chef de calculat.
culmea am incercat si eu ceva vreme :)
apoi el mai zice asa, ca cica ar fi numere care fac exceptie de la regula...
si un nene a visat din copilarie sa gaseasca demonstratia,

luati si asta, eterul, ca in afara de andrushka cine mai citeste????
http://www.youtube.com/watch?v=qsTk2xp0nvY

si omu e matematician pe la una din universitatile alea din ivy league, unde intru si eu in vis, de mana cu sfantu petru,

asha, si a auzit el un zvon candva ca pe paza unei alte teoreme ar putea sa faca demonstratia si sa rescrie istoria matematicii, si dupa vreo noua ani a gasit-o.

l-au aplaudat toti si bbc-ul a facut un documentar cu el, si teorema lui fermat...

iar eu sunt dana, si sunt addicted, dar ma tratez, cu muzicaaaaaaaaaaaa...

luni, 8 februarie 2010

placeri mai noi, placeri mai vechi...decadente totusi :)

radioul hmmmmm - chillout lounge,
anytime, cu muzica simpla si sunete ce te face sa te infiori si sa inchizi ochii de placere.

cafeaua ramane placerea de dimineata si de cuibarit in pat, placerea dulce amaruie, cea care inca spune povesti de departe.

ceaiul verde cu lapte. e o placere mai ciudata, si imprumutata, una mai casnica, cuminte si asezata.

fulgii de nea- o placere copil, una ce nu creste niciodata. una ascunsa in adanc, o placere pura si alba.

cartile - savurate in exces dauneaza prostiei si nestiintei, si mai ales plictiselii,consumate in limba engleza provoaca uimire constanta ca poti citi in alta limba decat cea invatata de la inceputuri,

candva, o data, aiesec...

cam 80% din oamenii din lista mea de facebook, au fost candva in aiesec...
unii inca mai sunt.
din cand in cand, nu prea des pentru ca dauneaza, arunc un ochi peste fotografiile lor, domiciliul actual, ce s-a mai schimbat intre timp la infos, si ma las purtata de val...
au multe poze si cum fiecare la randul lui e prin alt colt de lume, pozele sunt multe si mereu updatate.
azi am vazut ca ozana care in ultima vreme a fost prin noua zeelanda se va marita in curand.
acum ceva timp am aflat ca mihaela traieste la amsterdam si face un mba cu un nume superbombastic.
mai trag cu ochiul la pozele lui mugur cel fantastic de frumos si care e nu stiu ce manager in austria.
oamenii astia sunt toti in jurul varstei de 27.
nu ma simt complexata, lasata in urma, sau...altcumva.
ci imi aduc aminte de mine.
imi aduc aminte ca e o parte in mine, care vrea glamour, o parte care vrea sa fie in fata mereu, langa o tabla alba si cu un marker in mana.
o parte din mine care se vrea in competitie, care vrea mai mult, care sa mearga la conferinte, sa se imbrace la patru ace si sa discute cu oameni care provoaca acel sunet...wow.
pentru ca e acea parte din mine care vrea ea sa provoace sunetul...wow.

doar ca aiesec a parut mereu o manusa care nu s-a potrivit nicicum.
eram mereu cu un pas in urma.
era portita de scapare. era refularea.
am avut posibilitati infinite si nu am profitat de nici una.
uneori, rar, stau si ma gandesc care o fi fost treaba...
de-a lungul timpului am gasit destule explicatii, pana la una, wrong time, too many packages.

ehhh.
acum partea dominanta, vrea blue cardul, vrea un alt loc de munca, unul full time la anul, vrea scoala buna, si cursuri inteligente, ba chiar un loc la universitate.
vrea un apartament, cu multe flori, in care sa rasara soarele la ora 5 in diminetile de vara, vrea o masinuta si o pisica, vrea un sot si o slujba pentru care sa vrea sa fie frumoasa din cand in cand.
vrea liniste si confort si siguranta, si din cand in cand aventuri. un bungee jumping, o saritura cu parasuta in tandem, sau ... habar nu am.
ba chiar ar vrea si un copil, asta daca dovedeste ca poate avea grija de pisica.

doar ca partea aceea care se manifesta in aiesec, mai ofteaza cateodata, si se gandeste cat de frumos ar fi fost daca...
da probabil ca asta e cel mai mare cum ar fi fost daca... al meu.

dar acum pare asa de departe.
si sunt in londra. si pare si asta uneori o poveste.
cum spune ela cand uneori traverseaza london bridge la 7 dimineata duminica ca sa ajunga la munca.

oftez, dar stiu ca nu as fi vrut acea viata in intregime, si apoi inca mai pot avea bits din ceea ce ar fi putut fi.