duminica - amiaza 29.03.2009

cana de cafea alaturi,
si un sentiment de thrillingness
luni 06.04.2009 la ora sase si ceva am zbor spre Londra.
e doar dus.
de aceea sunt asa de nedefinita in simturi.
am adormit aseara pe la ora patru, si mam trezit pe la opt de dimineata.
deci e de imaginat ce emotii ma incearca.
dar ce dumnezeu?
asta e
punct.

uite si la asta...

Mereu altceva, altfel. Mai mult si diferit. Fara sa te opresti. O cautare continua si o afirmatie rostita de atat de multe ori incat ai tendinta sa o ignori. Deja sensibilitatea e tocita in privinta anumitor ganduri.
And so I have got you under my skin.
Oare cum se numesc oamenii ca mine? Stupid question. Tot oameni 
Cum altfel. Off. Am incercat sa aflu why I think I am so god damn special.
Si uite ca nu sunt. Poate doar un omuletz cu simturile mai ascutite si cu mai multa imaginatie scoasa de la naftalina.
Dar e aiurea sa nu te mai crezi asa de altfel. Parca te dai tu singur jos de pe o scena, pe care stateai vociferand unei multimi ce nici nu te asculta si nici nu intelegea, ci doar se zgaia la tine cu unicul gand – Uite si la asta!
Dar ce e ilar e ca mi se intampla si mie sa am zile in care sa ma uit si ca zic si eu- Uite si la asta.
Si uite asa cadem toti in comun de mai multe ori pe zi.
Incerc sa ma autoeduc. Sa nu mai port casti si sa nu mai ascult muzica pe strada, pentru ca pierd mult din spectacol. In metrou las de multe ori cartea in poala si cercetez fetele din jur. Creierul meu capteaza atat de multe informatii ca ti-e ciuda, ca nu vei procesa decat foarte putine.
Apoi, oamenii. Ma trezesc stand langa ei si zambind fals. Daca eu ma simt zambind fara nici o expresie, oare ei ce percep?
Ok. Tot ce simtim are un impact asupra mediului inconjurator.
Ehhh sa ma vezi pe mine mergand pe strada, invocand positivism, inchipuindu-mi totul ca niste unde ce se scurg din mine, si intrebandu-ma ce efect au asupra omului ursuz din fata mea.
Interesant.

reading...

Norah Jones…Am terminat de citit o carte minunata. E science fiction. La fel ca Dune, sau ca alte inca cateva carti pe care le-am citit sau inceput sa le citesc. Ma intreb totusi cand am alunecat in aceasta lume. Am citit o carte de aproape 800 de pagini in mai putin de o saptamana, asta in masura in care am citit doar cate o ora doua pe zi. Cu nesat, am savurat-o. E amazing imaginatia scriitorului, descrierea, totul, pare atat de real, am amanat cumva cititul numai sa nu se sfarseasca. Uitasem ce mult imi place Norah Jones. Nu am mai ascultat din era Eum.

Wow. Sa revin la carte si cat de mult m-a fascinate. Dar parca nu pot povesti si e in van orice descriere. E 25 martie 2009, iar cartea am primito cadou de ziua mea anul trecut.
Asa ca putem spune ca mi-a luat ceva timp sa o iau in seama.
Inca un lucru. Am inceput sa citesc cartile, dar fara sa ma mai intereseze sfarsitul. Adica am cateva carti pe care le-am abandonat pe sfarsit. Si nu simt nici un imbold sa le citesc pana la ultimul cuvant. E ca si cum nu as vrea sa ma dezamageasca un sfarsit sec.
Pot exista carti arogante? Da. Poti considera o carte mult mai mult de atat? Decat un obiect din hartie, cu niscaiva ganduri intiparite? Da.
Hmmm. Imi place sa consider ca orice din jurul meu are o viata proprie. Asta luand in considerare ca viata nu e doar ceea ce vedem si credem noi ca e.
Extrapolam viata noastra. Suflarea si onoarea de a considera imprejurul un univers plin de mistere ce aparent sunt camuflate, si care se dezvaluie usor si treptat just pressing an usual part.
An orange or yellow part.
Imi aduc aminte acum de senzatiile minunate ce le aveam cand pictam in scoala generala.
Aveam un prof grozav de destept ironic si trasnit.
Ne facea sa radem, razand de noi. Minunat. El ne obliga sa avem o bucata de faianta alba, penson, si guashe, sau cum s-or fi numind. Si usor usor ne-a invatat cum sa amestecam culorile si cum sa le folosim. Cata apa sa punem, si multe altele. E atat de frumos sa amesteci galben cu rosu. Daca proportia e de 60/40 rosu, galben, iese un oranj magnific. Mai ales daca ai culori frumoase si bune. Apoi albastru cu galben. Proportie 25/75.
Si acel mov de te-ai uita o zi intreaga. Oare traim intr-adevar intr-o lume a culorilor? Atunci de ce nu suntem fericiti? Oare opacitatea asta sufleteasca cat va mai dura? Nu vedem si nu privim. Nu mai inovam, nu mai inventam.
Atat de mult -nu- ca doare.
Cate un nu in fiecare fraza ce o rostim. Si ce e mai grav e ca din ce in ce mai des -nu-  este la inceput de fraza.
Macar de ne-ar fi izbit acel egoism ce face sa revenim la cautari de sine si asteptari de liniste, momente de ragaz pentru a asculta tacerea, sau zgomotul de fundal al naturii.
Inca invat. Sunt fara loc de munca, stau pe banii alor mei, si inca invat despre mine. Despre unexpected, despre cum in doar cateva momente datele problemei se pot schimba enorm de mult.
Ufff. Dar mai sunt si in expectativa. Astept sa plec. E aiurea sa astepti sa pleci.
Pentru ca asta presupune sa parasesti actualul loc. Loc in care se presupune ca ai trait o buna bucata de timp.
Bucuresti actual , din 15 feb 2007. te mai miri ca trece timpul repede.
Hai sa calculam. 25 luni si 10 zile. Wow ai spune. Sau nu.  depinde.
Dar totusi. Am avut doua joburi. Am cunoscut oameni. Am locuit in doua case diferite. Am reinnodat o veche prietenie. Sau mai multe. Am mai si pierdut cate ceva. Printer care si kilograme si prieteni.
Yep . some parts of life. Nice you may say. Interesting I say.
Si totusi nu am intrat pe un fagas. nu am inca nimic stabil, ceva care sa curga…sau…
Decat dorinta dintotdeauna. Doua dorinte contopite de fapt.
Ehh. Gandesc si trebuie sa fac ceva sa ma impact, sa accept.
That’s what I am. For now. 

in the mood...

of watching, thinking and giving me a chance, or two, or three, or whatever...
in primul rand am aflat provenienta senzatiilor, inspiratia viselor si a orice era nedefinit...
si totusi mi se pare trist...era mai interesant in momentul in care nu stiam ce e cu ele.
deci...sunt franturi de trecut.
sunt bucati mici din amintirile din copilarie, pe care  inconstientul canta, ca si cum ai ciupi niste coarde intr-o sala in care sunetele  se amplifica si capata multe si alte intelesuri.
sunt locuri ce le-am vazut si m-au impresionat, oameni ce i-am cunoscut si acea dragoste pura de care ai parte cat timp esti copil.
de acolo vin, din adancuri de vesnicie.

chiar si asa mai raman destule nedefinite si inexplicabile.

white wine...hmmmm

demidulce si transparent, usor palid,
putin, pahar plin pe trei sferturi,
gusti usor, si inchizi ochii,
lasi papilele sa simta aroma, sa te transpuna intro lume a nimanui,
o lume ce exista doar la cerere,
e lumea lui viva la vida dupa doua pahare de vin si apoi acordurile de inceput din blaze of glory...
hmm...
trebuie sa incerci.
love. si vin, alb neaparat. si mai ales demidulce, adica cat sa cuprinda ce e mai bun in gustul de struguri,
ati cules vreodata struguri?
stiti mirosul bobitelor si textura lor, culoarea lor semitransparenta si faptul ca nimic nu e lasat in urma...
mirosul de toamna,
dulce amarui si gustul usor acid al strugurilor ce isi presimt transformarea...
matusa mea face cel mai bun vin alb pe care l-am baut vreodata...
mama cate amintiri si ce gust, o sticla de un litru alba, cu dop de pluta, rece si cu urme de nisip din pivnita, doua pahare mici si un zambet smecher si complice, si apoi o lingurita de miere de casa,
wow un deliciu, limba ta si creierul si toti receptorii, tot ce transmite creierului acel gust, e lesinat de placere...
yep. incearca sa simti, nu neaparat mai mult, dar mai profund.
ce alegi intre a vedea 10 lucruri fara a intelege niciunul complet si a vedea 3 si a le intelege pe toate????

fragilitate

suntem fragili, iar trupurile ne sunt efemere.
intelegem tarziu asta,
intelegem tarziu ca orice damage facut sufletului, asupra caruia nu revenim, ne fura din frumusete.
spuneam la un moment dat ca fragilitatea deriva din instabilitate si nestiinta.

am inteles ...si nu am uitat...

daca ai trai o vesnicie perspectivele s-ar schimba mult,
daca ar trai o vesnicie doar cativa dintre noi, perspectivele noastre ale tuturor s-ar schimba mult,
obisnuiam sa cred ca puterea exemplului personal e foarte puternica,
si poate influenta foarte mult...
oare asa e?
la mine totul se reduce la dragoste.
pentru ca dragostea insumeaza cam tot ce e mai important.
ma refer si la sentimente negative si pozitive.
sau poate nu e ok sa le clasific asa.
imaginati-va un fir, iar pe el e agatata toata gama de sentimente,
imi venea sa scriu umane, dar dece cerul nu ar simti asa ceva?
inspiratie sau imaginatie?
inspiratie din ceva real ,palpabil,
sau imaginatie, dupa anumite dorinte,???
dar oare nu e prea ingust sa reduci doar la atat ...
daaa...imi vine sa rad...
ploua in continuare!

rain come down ...

fereastra e deschisa larg si ploua lenes,
am oprit muzica pentru ca vreau sa aud stropii,
vreau sa aud ploaia,
o cana de cafea, sade si ea langa pat.
aseara am facut o baie cu multa spuma.
si am pornit la meditat.
m-am relaxat, si am realizat ca in acest moment am asteptari doar de la  mine.
am reusit sa ma debarasez de persoane si locuri si asteptari inutile si absurde.
s-a intetit ploaia.
am constatat cu multa bucurie ca nici de la Franta nu am asteptari.
doar de la mine.
sa ma descurc, sa ma adaptez, sa tratez totul ca pe o provocare, ca pe o aventura noua, ca pe un nou inceput.
e o alta etapa.
apoi ma gandeam ca scriu de vreo 10 ani deja, caiete, agende, orice...
si iar ma gandeam la drumul lung parcurs de cand am umplut prima data acea cada cu apa si spuma, am aprins lumanarici si am inceput sa meditez, stiind ca doar asa voi sti ce e cu mine, ce trebuie sa rezolv, si cum sa gasesc o cale sa merg mai departe.
nu neg ca mai am mult de mers, dar am rezolvat atat de multe....
am aruncat aseara o groaza de lucruri, margele, inele, tot ce era mai vechi, inutil si plin de prea multe pentru a le pastra.
cand alegi sa mergi mai departe, pastrezi doar ce e important.
si de obicei ce e important e putin,
si ce e cu adevarat important pastrezi in suflet.  acolo nu  poate umbla nimeni.
astept sa imi ofer sanse.

am inteles...

dar din pacate , voi uita atat de usor si de repede incat voi reveni, la starea actuala...
only if...
and i will... :)
deci...fata de eternitate , ca asa am ales sa o numim, ce traim acum e ca o bataie de aripi de fluture,
atat de usor, atat de rapid si atat de efemer,
one minute is here, the next is gone.
nu vedem padurea din cauza copacilor.
lucrurile mari si importante sunt acoperite de mizeriile mici, de zi cu zi.
mizerii pe care le luam ca atare pentru ca ofera satisfactie de moment.
uffff....revin