in spatele fiecarui om este o poveste...
fiecare poate fi cine vrea sa fie...nimeni nu stie ca nu e adevarat...
poate doar printre necunoscuti putem fi noi cu adevarat...sau cine ne dorim sa fim...

zane,zmei,zfeti frumosi :)

de mici copii ascultam povesti. Povesti cu ursi si uriasi,cu zane si turnuri fermecate.
Ascultam cum zmeii sunt rapusi, cum animalele vorbesc si mai ales cum de fiecare data focul trosneste in soba.
Un bunic cu barba alba sau o matusa ce toarce lenes,le spune cu o voce moale si adanca.
Ascultam fermecati si parca nu am mai vrea sa adormim ca sa putem asculta mai mult.
Apoi somnul ne fura, si pe jumatate deja in vis, imbracam pijamalele si ne bagam sub plapuma groasa si calda, ce se transforma in scut protector, ce ofera corpului comfort si adapost.
Se sting luminile si printre crapaturile din plita , focul inca mai arunca pe tavanumbre rosietice. Miroase a cald si lemn ars. Un miros de padure, la cutie. Inchizi si ochii mintii si esti adormit cu totul.
Povestea incepe. In culori multe si un tu plin de puteri si curaj, un tu ce razbate in inaltimi, peste mari si vant si ajunge fie dupa zmei, fie la zane.
E varianta ta de poveste .
Unica si cu personaje ce imprumuta chipuri familiare, din cotidianul tau.
Dar vine dimineata si usor, ca si cum ai pasi pe niste trepte , calci din nou in realitate. Te strangi inca in tine si mintea ta se relaxeaza amintindu-si ce bine era acolo in povestea ta.
O periuta de dinti si o cana de lapte te asteapta. Cineva se indura si arunca plapuma de pe tine, iar in racoarea casei dimineata se destrama ultimele farame de vis.
Te dai jos din pat , mai casti de cateva ori si te gandesti ca seara nu e chiar atat de departe . Toate trec repede si si vei reveni in povestea ta ce se va remodela in functie de ce mai descoperi in ziua ce ai inceput-o.

eu?

Vreau sa fiu Eu.
Dar cine este Eu?
Si de ce as vrea sa fiu Eu?
Dar daca imi doresc sa fiu eu, atunci acum cine sunt?
Sunt Tu?
Sunt El sau Ea?
Sau poate nimeni.
Mai grav ar fi sa fiu nimic.
Nu sunt nimic. Macar atat stiu.
Sunt cineva. Ma cunosc oare?
Asa am impresia uneori!
Si cum aflu daca am dreptate? Cum aflu cine sunt?
Sunt o prezenta fizica. Dar am si un suflet.
Mai si gandesc ca doar scriu aceste randuri. Sunt obosita,deci simt, deci mintea mea si spiritul meu sunt intr-o interdependenta.
Buna sunt Loredana. Asa scrie in pasaport.
Let's cut the crap and move on.

un geniu mic pacalit de vremuri,
De un zeu hain ce voia lumea doar pentru el.
O lume manipulata si cu destine scrise,
In graba,
Fara intoarceri sau corecturi,fara variante,
ci doar un joc, nou, inventat acum ceva mii de ani.

Pentru noi cei mici se numeste vechi.
El, zeul, inca-l considera nou, nu-i stie toate regulile, si le incalca adesea ,din plictiseala, pe cele deja invatate.
Exista frumos, dar pana si natura se crispeaza, afisand o grimasa,
intelegand ca graba lui ne face rau noua, celor multi si mici.

O vesnicie finita,cu rauri ce seaca si vulcani suparati,
Un sfarsit cu cer acoperit de cenusa sufletelor ce nu mai ajung in inaltime.
Prinsi undeva in nimic,ne zbatem sa acoperim cu mintea o viata ce nimeni nu a cerut-o.
O clipa respiram. Adanc, din profunzimi de eter si haos.
Ordinea e relativa,frumusetea, dragostea si...totul.
Azi esti, maine dispari...te transformi in fumul de seara tarzie ce acopera magurile.
Si el inca incearca sa descifreze niste reguli,dar uita ca mai rau incurca itele unor farame de suflet ce-i apartin.

Grabeste sfarsitul, sarind etape si lasand orgoliul sa comande un camp de piese ce nu-si mai afla locul.