de mici copii ascultam povesti. Povesti cu ursi si uriasi,cu zane si turnuri fermecate.
Ascultam cum zmeii sunt rapusi, cum animalele vorbesc si mai ales cum de fiecare data focul trosneste in soba.
Un bunic cu barba alba sau o matusa ce toarce lenes,le spune cu o voce moale si adanca.
Ascultam fermecati si parca nu am mai vrea sa adormim ca sa putem asculta mai mult.
Apoi somnul ne fura, si pe jumatate deja in vis, imbracam pijamalele si ne bagam sub plapuma groasa si calda, ce se transforma in scut protector, ce ofera corpului comfort si adapost.
Se sting luminile si printre crapaturile din plita , focul inca mai arunca pe tavanumbre rosietice. Miroase a cald si lemn ars. Un miros de padure, la cutie. Inchizi si ochii mintii si esti adormit cu totul.
Povestea incepe. In culori multe si un tu plin de puteri si curaj, un tu ce razbate in inaltimi, peste mari si vant si ajunge fie dupa zmei, fie la zane.
E varianta ta de poveste .
Unica si cu personaje ce imprumuta chipuri familiare, din cotidianul tau.
Dar vine dimineata si usor, ca si cum ai pasi pe niste trepte , calci din nou in realitate. Te strangi inca in tine si mintea ta se relaxeaza amintindu-si ce bine era acolo in povestea ta.
O periuta de dinti si o cana de lapte te asteapta. Cineva se indura si arunca plapuma de pe tine, iar in racoarea casei dimineata se destrama ultimele farame de vis.
Te dai jos din pat , mai casti de cateva ori si te gandesti ca seara nu e chiar atat de departe . Toate trec repede si si vei reveni in povestea ta ce se va remodela in functie de ce mai descoperi in ziua ce ai inceput-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu