un geniu mic pacalit de vremuri,
De un zeu hain ce voia lumea doar pentru el.
O lume manipulata si cu destine scrise,
In graba,
Fara intoarceri sau corecturi,fara variante,
ci doar un joc, nou, inventat acum ceva mii de ani.

Pentru noi cei mici se numeste vechi.
El, zeul, inca-l considera nou, nu-i stie toate regulile, si le incalca adesea ,din plictiseala, pe cele deja invatate.
Exista frumos, dar pana si natura se crispeaza, afisand o grimasa,
intelegand ca graba lui ne face rau noua, celor multi si mici.

O vesnicie finita,cu rauri ce seaca si vulcani suparati,
Un sfarsit cu cer acoperit de cenusa sufletelor ce nu mai ajung in inaltime.
Prinsi undeva in nimic,ne zbatem sa acoperim cu mintea o viata ce nimeni nu a cerut-o.
O clipa respiram. Adanc, din profunzimi de eter si haos.
Ordinea e relativa,frumusetea, dragostea si...totul.
Azi esti, maine dispari...te transformi in fumul de seara tarzie ce acopera magurile.
Si el inca incearca sa descifreze niste reguli,dar uita ca mai rau incurca itele unor farame de suflet ce-i apartin.

Grabeste sfarsitul, sarind etape si lasand orgoliul sa comande un camp de piese ce nu-si mai afla locul.