Un vis candva,ca s-ar putea sa plamadeasca stropi de viata.
Zambete si ganduri razlete, mici fiinte in universuri singulare.
Teorii si nopti pierdute, milenii si eter consumat pentru a alunga singuratatea si a indeplini ceva ce se voia a exista.
A incercat si i-a iesit oceanul si pamantul, apa, aer, foc, viata...
Apoi s-a impartit pe el.
S-a rupt bucati infime de dragoste,pasiune,ura si nebunie si tot ce alcatuia, acel ceva pentru care nu am inventat cuvant.

Nimic nu poate descrie ce simti cand te uiti in adanc. Cand te gandesti la el si apoi te simti pe tine. Te gandesti si il simti.
Te regasesc iar si iar. Te las, te pierd in colturi ingropate adanc intr-un suflet imens.
Si te redescopar cand ma ratacesc,cand dorul de tine e durere fizica,cand imi lipsesti atat de mult ca totul e tristete si neant.
Hristos va invia.
Hristos a inviat in mine!