orice si totul...

puncte,puncte, ca si cum nu spun niciodata totul.
mereu loc de interpretare si mai mult.
am destul.
dar nu e de ajuns.
de ce? te-ai intreba.
pentru ca am vrut totul.

sufar de depresie. destul de crunta. probabil a doua ca intensitate din viata mea.
din prima am iesit cu greu.
din asta inca mai am pana la capat...dar ma uit in jur pentru ca e interesant.
e interesant sa vad in ce am crezut pana acum, ce impresie am lasat celorlalti, cum m-am amagit eu pe mine, si cum din incapatanare mi-am dorit orice, numai ce am avut nevoie nu.
ei bine, dar dragoste ti-ai dorit mereu...si...?
e adevarat, mi-am dorit-o.
exact asa cum musulmanii isi doresc sa vada mecca.
ideea e ca multi isi doresc, au posibilitatea sa mearga, dar nu o fac niciodata.
ca daca ar merge la mecca, apoi care ar mai fi scopul lor in viata?

la fel si eu...si daca ar fi fost cineva, acel barbat inalt, mai in varsta decat mine, puternic si sensibil care sa aiba grija de mine, pe care il tot visez eu cu o constanta indoielnica, atunci ce ar mai fi fost dupa?
si acum ce?

acum sunt nevoita sa traiesc si atat.
mai mult chiar, imi place. ma simt bine, si iubesc locul asta.
il iubesc dimineata cu zgomote de inceput, estompate de "stai sa ma trezesc" si aer racoros,
il iubesc la amiaza cu forfota de rigoare si cu fie stropi usori de ploaie si cer ascuns de nori, fie cu soare zglobiu si multe flori si verde.
il iubesc mai ales seara, in tihna, cand ma intorc acasa si miroase a mancare pe strazi si te gandesti cu placere cum o sa te tolanesti pe canapea...

e exact ce am avut, si am nevoie.
dar e greu sa realizez asta, si mi se pare putin, pentru ca ani de zile, sau mai bine zis toata viata mea, am vrut totul si mai mult decat atat, am crezut ca mi se cuvine totul.
ohhhh, poor little fool. you cannot handle, everything.
nu imi trebuie totul. la ce bun? ar fi prea mult. si ce e prea mult, strica.

sa fim ceea ce trebuie sa fim, nu inseamna superman.
sa faci orice vrei si iti doresti, nu inseamna sa fii actor si sa urci everestul la propriu.
sa fii tu inseamna sa iti bei cafeaua cu un strop de lamaie, pentru ca asa iti place, si sa inveti limba franceza pentru ca asta iti doresti.

imprumutam inconstient, si spre nenorocirea noastra, vise efemere, si dorinte stupide.
credem ca vrem bani multi si sa aratam nemaipomenit.
multa dragoste, si mult sex.
si alergam...si nu stam sa gustam fericirea decat o clipa in fuga noastra spre mai mult si altceva.
da fericirea poate dura.
cat de mult vrei tu, daca te opresti sa o pastrezi, sa o prinzi, sa o admiri, sa o cunosti...
sunt in mijloc de depresie, pentru ca mi-am dorit atat de multe, si am cerut de la mine ce nu isi avea rostul...am pus pe sufletul meu o povara de nedescris.
povara de a nu fi niciodata multumit, de a alerga mereu, si de a nu gusta din fericire niciodata.
am 27 ani si am trecut prin multe.
ultima isprava a fost sa imi fac bagajul si sa ma mut in londra.
de data asta cerul m-a oprit. a spus Enough!