rain come down ...

fereastra e deschisa larg si ploua lenes,
am oprit muzica pentru ca vreau sa aud stropii,
vreau sa aud ploaia,
o cana de cafea, sade si ea langa pat.
aseara am facut o baie cu multa spuma.
si am pornit la meditat.
m-am relaxat, si am realizat ca in acest moment am asteptari doar de la  mine.
am reusit sa ma debarasez de persoane si locuri si asteptari inutile si absurde.
s-a intetit ploaia.
am constatat cu multa bucurie ca nici de la Franta nu am asteptari.
doar de la mine.
sa ma descurc, sa ma adaptez, sa tratez totul ca pe o provocare, ca pe o aventura noua, ca pe un nou inceput.
e o alta etapa.
apoi ma gandeam ca scriu de vreo 10 ani deja, caiete, agende, orice...
si iar ma gandeam la drumul lung parcurs de cand am umplut prima data acea cada cu apa si spuma, am aprins lumanarici si am inceput sa meditez, stiind ca doar asa voi sti ce e cu mine, ce trebuie sa rezolv, si cum sa gasesc o cale sa merg mai departe.
nu neg ca mai am mult de mers, dar am rezolvat atat de multe....
am aruncat aseara o groaza de lucruri, margele, inele, tot ce era mai vechi, inutil si plin de prea multe pentru a le pastra.
cand alegi sa mergi mai departe, pastrezi doar ce e important.
si de obicei ce e important e putin,
si ce e cu adevarat important pastrezi in suflet.  acolo nu  poate umbla nimeni.
astept sa imi ofer sanse.