Mereu altceva, altfel. Mai mult si diferit. Fara sa te opresti. O cautare continua si o afirmatie rostita de atat de multe ori incat ai tendinta sa o ignori. Deja sensibilitatea e tocita in privinta anumitor ganduri.
And so I have got you under my skin.
Oare cum se numesc oamenii ca mine? Stupid question. Tot oameni
Cum altfel. Off. Am incercat sa aflu why I think I am so god damn special.
Si uite ca nu sunt. Poate doar un omuletz cu simturile mai ascutite si cu mai multa imaginatie scoasa de la naftalina.
Dar e aiurea sa nu te mai crezi asa de altfel. Parca te dai tu singur jos de pe o scena, pe care stateai vociferand unei multimi ce nici nu te asculta si nici nu intelegea, ci doar se zgaia la tine cu unicul gand – Uite si la asta!
Dar ce e ilar e ca mi se intampla si mie sa am zile in care sa ma uit si ca zic si eu- Uite si la asta.
Si uite asa cadem toti in comun de mai multe ori pe zi.
Incerc sa ma autoeduc. Sa nu mai port casti si sa nu mai ascult muzica pe strada, pentru ca pierd mult din spectacol. In metrou las de multe ori cartea in poala si cercetez fetele din jur. Creierul meu capteaza atat de multe informatii ca ti-e ciuda, ca nu vei procesa decat foarte putine.
Apoi, oamenii. Ma trezesc stand langa ei si zambind fals. Daca eu ma simt zambind fara nici o expresie, oare ei ce percep?
Ok. Tot ce simtim are un impact asupra mediului inconjurator.
Ehhh sa ma vezi pe mine mergand pe strada, invocand positivism, inchipuindu-mi totul ca niste unde ce se scurg din mine, si intrebandu-ma ce efect au asupra omului ursuz din fata mea.
Interesant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu