of watching, thinking and giving me a chance, or two, or three, or whatever...
in primul rand am aflat provenienta senzatiilor, inspiratia viselor si a orice era nedefinit...
si totusi mi se pare trist...era mai interesant in momentul in care nu stiam ce e cu ele.
deci...sunt franturi de trecut.
sunt bucati mici din amintirile din copilarie, pe care inconstientul canta, ca si cum ai ciupi niste coarde intr-o sala in care sunetele se amplifica si capata multe si alte intelesuri.
sunt locuri ce le-am vazut si m-au impresionat, oameni ce i-am cunoscut si acea dragoste pura de care ai parte cat timp esti copil.
de acolo vin, din adancuri de vesnicie.
chiar si asa mai raman destule nedefinite si inexplicabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu