nici prea dulce si nici prea amara,
sa fie calduta, nu fierbinte, merge si rece.
are alt gust.
aroma o simt cand opresc focul si e inspumata.
mai amestec un pic cu lingurita si se raspandeste in camera miros tainic de cafea.
face o spuma albicioasa, semn ca e destul de tare si suficient de buna.
apoi cuprinzi cana cu mainile si o sorbi...usor si cu gandul departe...gustul e atat de bun ca ai vrea sa dureze la nesfarsit, iar povestile spuse de boabe sunt din alte parti si ale altor oameni.
un strop de soare, se amesteca si el si imaginatia, batand din aripi ajunge departe...zambesti usor si iti ingadui calatoria, si promisiunile si ce ar putea fi...
si cu ochii mintii vezi o lume in care esti multumit, o lume in care sorbi din cafea, si ochii privesc un peisaj nesfarsit, cu vant si verdeata, cu o casa a ta, un balansoar si tu infasurata in multumire si un pled colorat ce tine vantul jucaus la locul lui.
ufffff...uite de asta ador cafeaua... ca pot visa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu