as vrea sa mi se spuna sa raman...

ma gandeam ieri ca eu am contract de scurta durata cu orice si oricine exista in viata mea...
neincluzand parintii si rudele.
am intalnit multi oameni, foarte multi,
am fost prin multe locuri, poate nu indeajuns de multe...
in fiecare loc am trait o poveste, am avut experiente, am intalnit oameni, m-am indragostit, am ras, am petrecut...
eu nu intru cu de-a sila, sau incaltata in viata nimanui, pur si simplu, intru usor, intai observ, apoi zambesc abia vizibil, si apoi discutii, ne cunoastem cat de cat, impartasim ganduri,
si intru si stau si privesc si iar observ, imi place, accept asa cum e totul,
nu stau mult...si de multe ori as vrea sa raman,
mereu tre sa plec, mereu altceva, dar niciodata nu sunt rugata sa raman.
vizitator prin vietile altora.
o descopar pe a mea, mai aflu cate ceva despre mine, despre reactii si impliniri...
lumea ma place in general, unii admira curajul meu nebun, altii ca am trecut prin atatea...
unii cred ca au ce invata, altii se uita si ... doar atat.
cu unii aprofundez, ne impletim zilele si ajungem sa tinem unul la altul, sa ne ducem dorul, sau chiar sa credem ca simtim un soi de dragoste prieteneasca,
ajungem sa ne dorim sa ramanem prieteni, sa pastram legatura si apoi sa ne vizitam.
dar nu ne rugam sa ramanem...
uneori gasesti perfectiunea aceea imperfecta, oameni, locuri,clipe ,sentimente..
si ai vrea sa inchizi intr-o coaja de nuca momentul inghetat care nu ai vrea sa se mai termine...
poate daca ne-am stradui mai mult si ne-am dori cu totii, am reusi...
dar iar, fiecare cu ale lui, dorinte, viata, si altele...
as vrea sa ma roage cineva sa raman...in suflet, in viata de zi cu zi, sa isi doreasca prezenta mea, zambetul meu, lacrimile si ifosele mele,
as vrea sa nu mai mangai nostalgic lucrurile din casa sufletului cuiva, si apoi sa imi iau ramas bun.
dar inca am contract de scurta durata...
si totusi, spune-mi sa raman, poate raman...