Faith!
A beautiful thing. Uneori mai multa ,alteori mai putina. Mai puternica, mai altfel. Mereu diferita. Si totusi frumoasa.
Si atat de necesara.
Daca ar fi sa renunt la religia in care ma-m nascut, as renunta pentru budhism.
Sau pentru ceea ce cred eu acum ca semnifica budhismul.
Dar nu cred ca as renunta. As continua sa imi transform credinta.
E greu pentru cei inrobiti de reguli si traditii sa inteleaga felul meu de a crede.
Cred altfel acum.
Cred in dumnezeu crezand in mine. Cred in El crezand in natura si instincte. Cred si caut sa aflu mai multe. Nu fortez nimic. Nu caut ce nu trebuie. Ma caut pe mine pentru ca stiu ca m-a creat din dragoste. A rupt o bucatica din el si a mai creat un destin. Se mai scrie o poveste prin intamplarile prin care se desavarseste sufletul meu. Mi-am pus mii de intrebari de-a lungul anilor. De la cele mai banale la cele mai absurde. Apoi am respirat adanc si am incercat o alta perspectiva.
Am aflat altele. Am invatat putin despre timp. Despre cum we are complete masters. Despre cum ne-am nascut vrajitori. Poate nu din praf de stele, dar cu siguranta din dragoste si respect si alte simtaminte ce nu isi gasesc echivalent in aceste simple exprimari.
Am cazut de multe ori. In genunchi, in fund si chiar cu fata in jos. Am invatat sa nu ma intreb cat de jos este jos. Nu vrei sa afli niciodata. M-am ridicat din varii motive. M-am agatat si apoi cercetam.
Voiam sa stiu cu ce putere si curaj si cu ce dragoste merg inainte. Ce anume ma guverneaza si ce anume dicteaza. Exista reguli? Oare trebuie? Sau…? Experimentez. De foarte mult timp. Asta pentru ca in aceasta viata cativa ani inseamna mult? Apoi m-am intrebat-oare daca nu caut unde trebuie? De ce in afara si nu inauntrul nostru? Am inchis ochii si am indraznit sa privesc in haul din mine. E ca un haos, o gaura neagra in care initial nu vezi nimic. Pentru ca nu esti obisnuit. Pentru ca nu stii daca ar trebui sa vezi si sa simti ceva. Doar privesti si dupa ceva timp in care mintea ta face exercitii de eliberare, de respirare si de calm si pace, incepi sa zaresti cate ceva. Asa incepi sa descoperi universal interior, cel in care gasesti puterea sa te ridici mereu, cel in care pe rafturi prafuite gasesti curaj, si motivatii pentru a mai incerca o data. Si uite asa iti dai seama de imensitate. Asa am descoperit cat de darnic a fost domnul, si cat de nestiutoare si ignoranta sunt eu. Bine ca acestea nu sunt batute in cuie.
Am pornit de la credinta, si incerc sa explic cum am ajuns sa imi transform eu cutumele, si cum am descoperit eu ca eu sunt.
Eu sunt elementul. Eu sunt eu. Si eu pot sa fac totul. Eu traiesc. Eu experimentez. Eu aleg si eu ma ridic. Eu ma arunc si eu ma impiedic. Eu ma inchid in incaperi neaerisite si pline de mucegai. Eu ma otravesc. Apoi eu ies, si cu ochii inchisi adulmec aerul si las soarele sa imi sarute fata. Am descoperit cum Dumnezeu a pus in mine bucatica rupta din fiinta lui. Eternitate si nemarginire.
Dupa chipul si asemanarea lui? Poate mai degraba dupa nevoaia lui, dupa imaginatia lui, dupa zambetul lui.
Meditatia e cea care te ajuta sa vezi. Sa pui ordine. Sa faci liniste in jur si sa asculti voci interioare ce povestesc usor despre experiente de pe alte taramuri si din alte vieti. E atat de bine sa faci liniste in jur, sa estompezi zgomotul si tot ce incearca sa te distraga.
Explorezi si nu te mai saturi. Alte perspective. Cand ma gandesc ca sunt unii care trec prin vieti de-a lungul lor, si nu afla nimic. Nimic despre ei, despre viata, despre credinte, despre dorinte si vise, despre impliniri, meditatie si Dumnezeu.
Despre cum poti sa ai si sa fii multumit. Despre faptul ca meriti ce e mai bun, pe tine.
Poti subjuga timpul si poti trai sperand, actionand si liber de orice constrangere.
Cred in desavarsire si in intalniri celeste cu El. Cred in povesti si destine. Cred in emotii si sentimente. Cred in mine, in puterea si misticismul meu. Cred in vise si visuri. Cred ca sunt mai presus de cuvinte, de intelesuri si imaginabil.
Cred ca am mai trait si ca o sa mai traiesc. Pana voi satura acest univers si aceasta forma.
Apoi inimaginabilul ma va indrum spre o alta existenta.
Dar m-a creat, si in acest fel mi-a daruit vesnicie. Cu tot ce presupune ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu